Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Cum se priveste o demonstratie "bumpy-road" cu sprayere

Pentru ca pamantul era îmbibat de apa, singurele demonstratii care s-au putut face în timpul expozitiei AgriPlanta-RomAgroTec, au fost cele cu sprayere, pe banda de "bumpy road". Aceasta este o fasie de pamant lata de 50 de metri si lunga de vreo 150. Pe stanga si pe dreapta au fost puse diverse culturi, tunse într-o linie crescatoare. Pe mijloc, terenul a fost curatat si au fost montate denivelari, unele mai agresive, altele mai putin, care i-au dat numele de "bumpy".
In Europa de Vest demonstratiile "bumpy road" cu sprayere sunt privite cu atentie de mii de fermieri. Ce vad acolo îi influenteaza în cumpararea unei masini ori a alteia. La noi nu prea a fost cazul de spectatori foarte atenti. Poate ca ar trebui adaugate cateva detalii.

In primul rand, la capete ar trebui montate radare si un afisaj electronic vizibil. Masinile ar trebui sa mearga toate cu aceeasi viteza, în jur de 6 km/h, acceptandu-se doar abateri foarte mici. Viteza medie a fiecarei masini sa fie afisata clar, peste tot. Apoi, înaltimea de ridicare a lancei de stropit ar trebui sa fie aceeasi pentru toata lumea, la 50 de cm deasupra culturii. Ideea organizatorilor AgriPlanta de a pune pe marginea bumpy-road-ului culturi tunse crescator a fost excelenta. Acolo s-a vazut cum rampa se înalta constant în functie de cultura, sau nu. Lancea masinii trebuie deschisa integral. De cateva ori am vazut cum unii au încercat sa triseze, pastrand ultimul segment strans, ca sa nu loveasca cultura cand sprayerul trece prin sectorul cu denivelari. Si ei aveau argumentele lor, bine dozate. Caci nici un fermier nu lasa în camp denivelari foarte agresive, ci le rezolva rapid, ca sa nu-si strice echipamentele. Probabil denivelarile ar trebui îmblanzite.

Andrei OSTROVEANU


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."