Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Declinul productiei autohtone de zahar

Inainte de 1989 Romania îsi asigura consumul de zahar din productia interna, care se ridica la 500.000 tone pe an. In perioada 1996-1998, liberalizarea gresit înteleasa de pe piata zaharului a facut sa dispara toata atractivitatea zaharului romanesc. Asta deoarece s-au deschis granitele pentru zaharul din Republica Moldova, care aproape ca nu avea taxe vamale, iar pentru zaharul brut venit din America Centrala si America de Sud taxa vamala a fost de 30%. Moldova a reusit sa aduca în Romania, în acei ani, o cantitate de zahar de trei ori mai mare decat producea ea. Adica era clar ca era zahar din spatiul ex-sovietic. Aproape un milion de tone de zahar au intrat în tara în doi ani, în 1997-1998.
Aceasta liberalizare, solicitata la vremea respectiva de donorii internationali precum Banca Mondiala sau FMI, a facut ca Romania sa-si diminueze productia de zahar la 30.000 tone. Din 32 de fabrici, doar 10 au supravietuit, iar asta pentru ca aveau capital majoritar strain. Astazi, doar doua fabrici mai proceseaza zahar din sfecla si doar una mai e cu capital romanesc. Productia actuala nu reuseste sa acopere cota de 109.000 tone. De asemenea, exista o cota de zahar brut care se importa ca materie prima si care rezolva o parte din consum.

Romania este dependenta din ce în ce mai mult de importul de zahar. Toate acestea nu s-ar fi întamplat daca unele decizii gresite din 1997 nu ar fi fost aplicate. Acestea au condus la o pozitionare foarte dificila pentru perioada negocierilor (2001- 2004), deoarece Romania avea un istoric al ultimilor 7-8 ani departe de potential. A urmat o perioada în care s-a încercat o subventionare mai ampla pentru sfecla de zahar. Dar nimic nu a putut stopa declinul.

Pe vremuri, aveam 32 de fabrici de zahar; aproape una în fiecare judet. Acum, avem doar doua, ceea ce face ca sfecla de zahar sa fie rentabila doar pentru fermierii din Brasov si Neamt, aflati la o distanta de maximum 50-80 km de fabrici. Este pacat, deoarece aceste aspecte îngusteaza si ceea ce înseamna rotatia culturilor. Conditiile pedoclimatice ale Romaniei sunt poate cele mai bune din Europa pentru sfecla de zahar. Produsele secundare obtinute sunt utile în zootehnie, în cresterea vacilor.

Pentru viitor, trebuie mentinute actualele fabrici si trebuie gasite forme de a mari productia. Pentru ca, deocamdata, cota de zahar, spre deosebire de cea de lapte, nu dispare. Europa are nevoie de zahar produs din sfecla. Iar noi nu am produs pana acum decat 70% din cota pe care o avem. Ultima reforma a zaharului a dus la închiderea la nivel european a 82 de fabrici (din care 11 romanesti), care au primit despagubiri pentru fiecare tona de cota la care s-a renuntat. O viitoare reforma similara ar trebui sa nu mai gaseasca fabrici din Romania aliniate la dorinta de a se închide. Aceste fonduri trebuie mai degraba folosite pentru a produce locuri de munca, nu ca sa desfiinteze locuri de munca.

Trebuie gasite modalitati de a bonifica suplimentar investitiile în echipamente pentru aceasta cultura. Culturile de nisa (soia, tutun, sfecla de zahar), care nu au pretul atat de volatil si care asigura o stabilitate fermierului, ar trebui analizate foarte atent.

Valeriu STERIU


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!