Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Registrul national al retetelor consacrate

Conform Ordinului nr. 394/2014 al ministrului Agriculturii, cei care produc si comercializeaza produse alimentare obtinute conform unor retete consacrate romanesti, cu respectarea compozitiei utilizate cu mai mult de 30 de ani înainte, se pot înregistra în Registrul national al retetelor consacrate. Cei interesati pot depune dosarul la Directiile pentru Agricultura judetene, cu urmatoarele documente: cererea-tip, pe cod categorie si cod produs; dovada ca este autorizat/înregistrat conform cerintelor ANSVSA; contractul de prestari de servicii cu un laborator autorizat; reteta consacrata, fluxul tehnologic si utilajele necesare fabricarii retetei; schita spatiului cu amplasarea echipamentelor folosite la fabricarea retetei; capacitatea de productie a produsului obtinut conform unei retete consacrate, exprimata în kg/l/zi; certificatul de înmatriculare la registrul comertului; actul de identitate al solicitantului (copie).

Ministerul Agriculturii va verifica aceste documente si va comunica un raspuns în scris, în termen de 15 zile. Mai departe, împuterniciti ai Ministerului vor verifica la fata locului veridicitatea datelor din documente. Acestia vor preleva si vor sigila o proba din produsul alimentar pe care o vor preda operatorului economic care are obligatia de a o trimite la un laborator autorizat care sa verifice autenticitatea retetei consacrate dupa care a fost obtinut produsul. Costurile verificarii vor fi suportate de operator. Dupa primirea rezultatelor, produsul va fi înscris în RNRC, iar solicitantului îi va fi eliberat un Atestat, care va certifica faptul ca produsul respecta reteta consacrata.


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."