Dupa anul 1989, Romania a devenit tara cu cea mai faramitata si parcelata agricultura din Europa. Odata cu desfiintarea unitatilor agricole de stat si cooperatiste, suprafetele detinute de acestea au fost atribuite vechilor proprietari. Dar, în marea lor majoritate, cei împroprietariti erau lipsiti de mijloacele necesare practicarii unei agriculturi moderne. A urmat o perioada de tranzitie, perioada în care agricultura romaneasca a beneficiat de un real sprijin din partea Guvernului, precum si din partea organismelor internationale. Mai cu seama dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, în urma cu opt ani.

În prezent, în tara noastra întalnim doua categorii de producatori agricoli. În prima categorie intra fermele mari, bine utilate, iar în a doua categorie intra exploatatiile de mici dimensiuni, cunoscute drept ferme de familie.
Fermele familiale beneficiaza în ultimul timp de un sprijin tot mai substantial atat în tara noastra, cat si la nivel european. Si directorul general al FAO, prezent anul trecut la Bucuresti, a tinut sa sublinieze importanta fermelor de familie pentru viitorul agriculturii mondiale. De asemenea, la nivel european, în "reforma Ciolos" a Politicii Agricole Comune este prevazut un capitol special dedicat micilor fermieri, agriculturii traditionale practicate si la noi, care asigura produse de calitate tot mai des cerute de publicul larg.

În acelasi timp, în Programul National de Dezvoltare Rurala 2014-2020 sunt prevazute o serie de obiective, din care nu lipsesc cele legate de sprijinirea si dezvoltarea fermelor de familie. Astfel, prin Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura, se acorda sprijin financiar din fonduri europene si de la bugetul national pentru tinerii fermieri, cat si pentru micii fermieri în conditii avantajoase. Totusi, trebuie în continuare gasite metode care sa reduca la minimum birocratia în accesarea sprijinului financiar.

Din nefericire, nu sunt atat de multi tineri - cati am fi vrut noi - dintre cei cu studii medii si chiar superioare care sa se întoarca în mediul rural pentru a-si deschide o afacere agricola. Adica, sa devina mici fermieri. Programele sustinute de Guvern asigura facilitati celor care se instaleaza acum la sate.
Un domeniu în care s-a facut mai putin este, dupa parerea mea, readucerea acasa a unora dintre cei plecati la munca în agricultura altor tari europene. Ei au învatat acolo tehnologii noi. Dar, cel mai important este faptul ca si-au însusit disciplina muncii, rigoarea profesionala a celor din vest. Sunt multi cei care doresc sa se întoarca acasa, iar noi avem datoria sa le asiguram conditiile necesare pentru acest pas. Poate pentru asta am avea nevoie si de o legislatie adecvata.
Noi, parlamentarii din Comisia pentru Agricultura, vom sprijini propunerile care vor veni si pe viitor, din partea noului ministru al Agriculturii si nu numai, pentru a încuraja tinerii sa-si faca ferme.

Toader DIMA