Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
APIMAR cauta sa aduca în normalitate baza de date cu preturi la utilaje

APIMAR cauta, împreuna cu AFIR, sa introduca un pret la utilaje care sa multumeasca atat baza de date cu preturi de referinta a statului, cat si dealerii si producatorii care traiesc în piata reala. Despre rigiditatea bazei de date am mai scris si o vom face în continuare, caci se pare ca problemele nu s-au rezolvat în totalitate.

In încercarea de a pune la punct cateva aspecte, la masa discutiilor s-au asezat, pe de o parte Monika Puiu, presedinte APIMAR, Mihai Ivascu, director executiv, si pe de alta parte ministrul Achim Irimescu, directorul general AFIR Andras Szakal si Maria Gheorghiu, sef serviciu baze de date AFIR.
Intalnirea a plecat de la faptul ca ministrul Achim Irimescu a avut cateva iesiri în care a sustinut ca importatorii practica preturi mai mari pentru utilajele vandute pe fonduri europene si mai mici pentru leasing sau credit, chestiune despre care revista noastra a mai scris.
APIMAR a vrut sa-l asigure pe ministru ca lucrurile acestea nu se întampla. "Sunt firme mari în APIMAR, care nu fac astfel de gainarii financiare", spune Mihai Ivascu. "In ceea ce priveste baza de date, suntem la faza de reglaje fine. Noi întelegem nevoia ei."
APIMAR ar vrea ca, daca sunt identificate astfel de proceduri, de preturi diferite, sa fie aplicate penalitati vanzatorilor. Adica, daca se întampla ca un tractor sa fi fost vandut prin baza de date cu 100.000 euro si acelasi tractor a fost vandut pe contract de leasing sau credit cu 80.000 euro, vanzatorul sa fie penalizat.
Sigur, asta doar cand e vorba de diferente mari de pret. O diferenta de 3-4% este normala în practica, pentru ca oamenii negociaza.

APIMAR mai sustine ca, daca a fost identificat un pret mai mic în afara bazei de date, automat pretul mai mic sa devina pretul de referinta în baza. Daca sunt constatate diferente mari, sa se ajunga pana la interzicerea furnizorului respectiv de a mai introduce în baza de date produse, a mai aratat Mihai Ivascu.
Dar, tot Asociatia a mai cerut si ca, în acele cazuri în care apar diferente majore de pret, sa existe o perioada de gratie, necesara pentru a clarifica problema. "In vechea procedura, daca se identifica o astfel de diferenta, mai mare de 5%, procedura AFIR spunea sa se scoata toate produsele din baza de date si sa se înceapa o ancheta, ca sa vada de ce s-a vandut mai ieftin decat în baza de date", explica Ivascu. "Noi am solicitat sa se acorde o perioada de 30 de zile în care se face investigatia. Argumentul nostru este ca, în caz contrar, fermierii care ar vrea sa achizitioneze produsul prin baza de date nu ar mai avea posibilitatea, pentru ca utilajul este suspendat pentru investigatii. Am cerut sa fie lasat utilajul în continuare în baza de date si sa se ceara lamuriri dealerului. Pentru ca exista cazuri în care a fost vandut mai ieftin, dar exista explicatii: utilajul a fost pe stoc de mai mult de trei ani si este un destocaj, a fost într-o promotie iar AFIR poate nu a fost informat, dar sunt dovezi la promotie în revistele de specialitate."

APIMAR a cerut, între altele, sa aiba voie sa modifice preturile din baza de date de cate ori este nevoie. Dar, dupa discutii punctuale, au renuntat la solicitare, pentru a nu genera alte probleme, precum întelegerile de pret.

"Nu cred ca este normal sa se modifice pretul ori de cate ori vor", spune Andras Szakal, directorul AFIR, prezent si el la întalnirea cu APIMAR. Si a adus un contraargument solid, acceptat de APIMAR. E foarte posibil ca un dealer, de comun acord cu un fermier, sa stabileasca un pret, sa solicite la AFIR sa modifice baza de date si apoi sa vanda produsul. Maine negociaza cu un alt fermier, stabileste un alt pret, iar solicita la AFIR modificare în baza de date." Asa ca modificarile în baza de date se pot face o data pe an. Se accepta doar fluctuatia de 5%, limita de negociere fata de pretul afisat în baza de date.

Alina BARDAS

Mai multe puteti citi in
Profitul agricol nr 9 din 9 martie 2016

Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!