Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Mihai Zaman, Proagroservice: "Un dealer trebuie sa fie apropiat de clienti"

Mihai Zaman a preluat firesc, de cativa ani, de la tatal sau, conducerea Proagroservice, dealeri de masini agricole în Dobrogea si Calarasi. Acum, privind în urma, spune ca atuul principal al businessului îl reprezinta apropierea - inclusiv teritoriala - fata de clienti si oferta de servicii prompte si de calitate.

Mihai Zaman lucreaza la Proagroservice de mai bine de 11 ani, de cand a absolvit liceul. Spune despre sine ca de mic copil s-a aflat printre tractoare, masini si utilaje agricole sau în atelierele de reparatii.
"La universitate m-am axat pe inginerie - economie. Am facut parte din prima promotie cu acest profil de la Universitatea Transilvania, care a vrut sa completeze ceea ce le lipsea inginerilor în domeniul economic, iar economistilor, în domeniul tehnic.
Am absolvit în anul 2011, dar deja lucram la Proagroservice."

Argumente economice
Compania constanteana îsi desfasoara activitatea în trei judete: Constanta, Calarasi si Tulcea. Mihai Zaman spune ca se poate trai foarte bine dintr-o activitate la nivel regional. "La o companie cu acoperire nationala, factorul decizional actioneaza cu o anumita întarziere. La noi, care suntem o firma de familie si suntem foarte apropiati de toti angajatii, lucrurile se misca cumva altfel."
Managerul Proagroservice spune ca poti raspunde la cerintele clientului în timp util doar daca te afli foarte aproape de el.
"Nu ma gandesc sa acopar o zona mai mare. Cele trei judete au o infrastructura bine legata între ele, iar noi avem trei ateliere de service si trei depozite de piese. Raspunsul nostru la solicitari este foarte rapid, deoarece parcurgem cel mult 100 km pana la cel mai îndepartat client."

Asezarea corecta a preturilor
Mihai Zaman spune ca vanzarile actuale de tractoare si utilaje agricole sunt mult sub necesarul fermierilor la nivel national. "Pentru aceasta exista fonduri europene, dar hai sa le accesam. Pe de alta parte, eu, ca dealer, doresc o asezare corecta a preturilor în piata."
Zaman propune ca dealerii si reprezentantii AFIR sa se aseze la discutii, iar la stabilirea pretului de referinta al utilajelor agricole sa se evidentieze la ce valoare au fost importate, cu cat se vand si daca valoarea finala permite acoperirea tuturor cheltuielilor si obtinerea unui mic profit, care sa faciliteze dezvoltarea pe mai departe a dealerilor de masini si utilaje.
"Noi nu stim cand se da drumul la finantarile AFIR si nici nu putem sa raspundem producatorilor de tractoarele si utilajele agricole cand vom avea nevoie de acestea. La randul lor, nici acesti producatori nu-si pot comanda motoarele pentru tractoare sau combine si astfel se creaza un blocaj la nivel european. Motivul? Nu exista o metodologie unitara în depunerea dosarelor si accesarea finantarilor de la AFIR. Ne dorim o comunicare mult mai buna cu autoritatile din domeniu", a mai spus Mihai Zaman.

Arpad DOBRE

Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."