Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
În comertul autohton cu cereale, toata lumea pierde

Arnaud Perrein,
fermier, Mihail Kogalniceanu, Ialomita


La noi, pe piata cerealelor ceva nu functioneaza conform legilor universale ale comertului. Dar toata lumea e multumita, pentru ca toata lumea pierde, spune Arnaud Perrein, fermier cu aproape 4.000 de hectare în Mihail Kogalniceanu, Ialomita.

De curand Perrein investeste în triplarea capacitatii de stocare, astfel încat aceasta sa cuprinda toata productia de cereale. "În perioada recoltei, nu se mai gasesc, în Romania, masini pentru transport. Aici stocajul se face pe roti. Masinile stau si cate trei zile la rand, timp în care nu fac transport. Daca pot stoca marfa, 15 zile, trei saptamani, o luna, cat sa treaca balamucul asta, deja am castigat 5 euro pe tona. "
Arnaud Perrein a încercat sa faca contracte ferme cu transportatorii. Nu a reusit. "Le-am propus: daca masina vine la încarcat la ora fixata si nu e gata încarcata în 45 de minute, eu le platesc o penalitate de 50 de euro pentru fiecare ora de asteptare. Dar sa plateasca si ei daca nu vin la ora convenita. Nu s-a putut. Nimeni nu vrea sa programeze transportul. Pana si firmele straine s-au obisnuit cu sistemul romanesc. Nu pierde unul singur, pierde toata lumea, deci e echitabil! Ar fi foarte simplu sa se impuna penalitati de întarziere sau bonusuri pentru încarcarea mai rapida a marfii. Dar de ce? Mai bine sa stam, bem o cafea..."

Traderul ofera un pret mai bun cand are deja cumparator

"Fiecare trader are momente în care prefera sa cumpere ceva anume, fie grau, fie porumb, fie altceva, deoarece atunci a gasit cumparator. Daca aduni toti traderii la un loc, vei gasi diferente uriase între preturile pe care le ofera. Dar asta nu înseamna ca acelasi trader îti va oferi un pret convenabil pentru toata marfa. Traderul care ofera un pret bun la porumb, s-ar putea sa-ti dea un pret prost la grau".
Solutia lui Perrein este sa tina permanent legatura cu toti traderii. "Înainte de
a-ti stabili pretul de vanzare, trebuie sa întrebi macar trei traderi. Eu uneori îi sun direct - e varianta optima, dar nu întotdeauna am dispozitia pentru asa ceva, nu-mi place partea comerciala, trebuie sa fii abil. Cel mai adesea, transmitem oferte prin sms catre toti traderii. De exemplu: «Vindem 1.500 de tone de grau, la parametri astia. Asteptam raspunsul pana în data de...». În total, lucram cu 12 traderi, dar cand trimitem sms-urile evident ca tinem cont daca stim ca unul sau altul nu lucreaza cu o anume cultura. Sms-ul nu reprezinta un angajament ferm."

Problemele reale ale contractelor futures

"Suna frumos contract futures, dar aici piata nu este suficient de dezvoltata. Sunt putini traderi care fac asta, fiindca multi producatori nu s-au tinut de cuvant. Adica nu au livrat cantitatile la care s-au angajat. Si traderii cauta sa evite problemele. Nu e ca în Franta, Germania, Statele Unite, tari cu piete deschise, cu angajamente ferme, care se respecta. La noi, din cauza experientelor neplacute din trecut, au ramas doar trei jucatori pe piata de features, nu e concurenta adevarata.
Mai mult, nu e vorba de neseriozitatea producatorilor, ci si de clima. În Franta, un an teribil, ca anul trecut, se petrece odata la cincizeci de ani. In Romania un an poate fi bun si urmatorul groaznic. Chiar daca esti producator serios, dar ai calamitate si, în loc de 8 tone, cat de astepti, scoti 2 tone, ce faci? Contractul tot trebuie onorat, fiindca traderul a vandut mai departe si nici nu se pune problema sa nu onoreze comanda. Iar cu asigurarile nu rezolvi problema: seceta nu se asigura, grindina doar în anumite cazuri, vantul doar pana la 75 kilometri la ora; iar procesul de despagubire e complicat si dureaza mult".

Modelul francez nu prinde la romani

In Franta natala, fermierii au mai putina bataie de cap cu partea comerciala a afacerii, spune Perrein, întrucat toata productia este achizitionata de cooperative, la pretul mediu al pietei. Dar asta nu merge în Romania. "Unii fermieri vand din camp, altii din ferma, unii vor transport la Urziceni, altii la Constanta. Si calitatea difera mult. Avem oricum viziuni total diferite, am abandonat discutiile pe acest subiect. Mai exista o idee fixa, sa fie acelasi pret pentru toti si asta e imposibil".

a consemnat
Robert VERESS

Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!