Profitul agricol nr.34
12 septembrie 2018
Īn comertul autohton cu cereale, toata lumea pierde

Arnaud Perrein,
fermier, Mihail Kogalniceanu, Ialomita


La noi, pe piata cerealelor ceva nu functioneaza conform legilor universale ale comertului. Dar toata lumea e multumita, pentru ca toata lumea pierde, spune Arnaud Perrein, fermier cu aproape 4.000 de hectare īn Mihail Kogalniceanu, Ialomita.

De curand Perrein investeste īn triplarea capacitatii de stocare, astfel īncat aceasta sa cuprinda toata productia de cereale. "Īn perioada recoltei, nu se mai gasesc, īn Romania, masini pentru transport. Aici stocajul se face pe roti. Masinile stau si cate trei zile la rand, timp īn care nu fac transport. Daca pot stoca marfa, 15 zile, trei saptamani, o luna, cat sa treaca balamucul asta, deja am castigat 5 euro pe tona. "
Arnaud Perrein a īncercat sa faca contracte ferme cu transportatorii. Nu a reusit. "Le-am propus: daca masina vine la īncarcat la ora fixata si nu e gata īncarcata īn 45 de minute, eu le platesc o penalitate de 50 de euro pentru fiecare ora de asteptare. Dar sa plateasca si ei daca nu vin la ora convenita. Nu s-a putut. Nimeni nu vrea sa programeze transportul. Pana si firmele straine s-au obisnuit cu sistemul romanesc. Nu pierde unul singur, pierde toata lumea, deci e echitabil! Ar fi foarte simplu sa se impuna penalitati de īntarziere sau bonusuri pentru īncarcarea mai rapida a marfii. Dar de ce? Mai bine sa stam, bem o cafea..."

Traderul ofera un pret mai bun cand are deja cumparator

"Fiecare trader are momente īn care prefera sa cumpere ceva anume, fie grau, fie porumb, fie altceva, deoarece atunci a gasit cumparator. Daca aduni toti traderii la un loc, vei gasi diferente uriase īntre preturile pe care le ofera. Dar asta nu īnseamna ca acelasi trader īti va oferi un pret convenabil pentru toata marfa. Traderul care ofera un pret bun la porumb, s-ar putea sa-ti dea un pret prost la grau".
Solutia lui Perrein este sa tina permanent legatura cu toti traderii. "Īnainte de
a-ti stabili pretul de vanzare, trebuie sa īntrebi macar trei traderi. Eu uneori īi sun direct - e varianta optima, dar nu īntotdeauna am dispozitia pentru asa ceva, nu-mi place partea comerciala, trebuie sa fii abil. Cel mai adesea, transmitem oferte prin sms catre toti traderii. De exemplu: «Vindem 1.500 de tone de grau, la parametri astia. Asteptam raspunsul pana īn data de...». Īn total, lucram cu 12 traderi, dar cand trimitem sms-urile evident ca tinem cont daca stim ca unul sau altul nu lucreaza cu o anume cultura. Sms-ul nu reprezinta un angajament ferm."

Problemele reale ale contractelor futures

"Suna frumos contract futures, dar aici piata nu este suficient de dezvoltata. Sunt putini traderi care fac asta, fiindca multi producatori nu s-au tinut de cuvant. Adica nu au livrat cantitatile la care s-au angajat. Si traderii cauta sa evite problemele. Nu e ca īn Franta, Germania, Statele Unite, tari cu piete deschise, cu angajamente ferme, care se respecta. La noi, din cauza experientelor neplacute din trecut, au ramas doar trei jucatori pe piata de features, nu e concurenta adevarata.
Mai mult, nu e vorba de neseriozitatea producatorilor, ci si de clima. Īn Franta, un an teribil, ca anul trecut, se petrece odata la cincizeci de ani. In Romania un an poate fi bun si urmatorul groaznic. Chiar daca esti producator serios, dar ai calamitate si, īn loc de 8 tone, cat de astepti, scoti 2 tone, ce faci? Contractul tot trebuie onorat, fiindca traderul a vandut mai departe si nici nu se pune problema sa nu onoreze comanda. Iar cu asigurarile nu rezolvi problema: seceta nu se asigura, grindina doar īn anumite cazuri, vantul doar pana la 75 kilometri la ora; iar procesul de despagubire e complicat si dureaza mult".

Modelul francez nu prinde la romani

In Franta natala, fermierii au mai putina bataie de cap cu partea comerciala a afacerii, spune Perrein, īntrucat toata productia este achizitionata de cooperative, la pretul mediu al pietei. Dar asta nu merge īn Romania. "Unii fermieri vand din camp, altii din ferma, unii vor transport la Urziceni, altii la Constanta. Si calitatea difera mult. Avem oricum viziuni total diferite, am abandonat discutiile pe acest subiect. Mai exista o idee fixa, sa fie acelasi pret pentru toti si asta e imposibil".

a consemnat
Robert VERESS

Citeste si:


Opinii agro-politice
Fermierii pot sa-si pregateasca singuri o baza de angajati calificati, prin stagii de practica. Este o solutie care ar putea aduce anual īntre 5.000 si 10.000 de tineri īn campul muncii, spune Florin Constantin, fondator al firmei Agxecutive, care de-a lungul experientei sale īn firme de agribusiness a integrat destui studenti. Criza de forta de munca se resimte īn mai toate domeniile. Fermele nu sunt deloc o exceptie. Ba din contra, forta de munca este acum o preocupare mai presanta chiar decat pretul inputurilor sau al cerealelor, constata Florin Constantin. "Sunt fermieri care si-au chemat copiii care lucrau īn IT pentru ca nu avea cine sa conduca tractoarele si sa lucreze alaturi de ei. Iar unele firme de agribusiness se uita spre lucratori din Sri Lanka sau Vietnam pentru munci necalificate". Ne confruntam cu o lipsa a fortei de munca pentru ca ea a emigrat masiv īn ultimii ani. Cumva mirajul muncii īn Spania sau Italia s-a exercitat, iar noi nu am stiut sa īl contrabalansam cumva. Si la nivelul angajatilor cu studii superioare stam rau. 70-80% din absolventii de USAMV-uri nu raman īn agricultura. Se mai gandeste cineva ca o generatia de specialisti se pregateste sa iasa la pensie si mai bine de jumatate dintre fermeri se vor retrage īn cel mult 10 ani? Īn acest context, o solutie poate veni de la ferme si de la firmele de inputuri, propune Florin Constantin. Fiecare poate sa pregateasca liceeni si studenti, īn programe de stagiatura īn timpul vacantelor.