Profitul agricol nr 27
12 iulie 2017
Din trecutul pastoritului in Vrancea (IV)

Programul de activitate la stana

Acesta incepe cand se lumineaza de ziua. Primul lucru este mulsul oilor, care se face intre orele 3 si 5 dimineata, in comarnic. Ugerul primei oi se spala cu apa. La celelalte se inmoaie ugerul in lapte, ca sa se poata mulge mai usor. Oile mulse se odihnesc putin in comarnic si apoi in batatura, pana mananca ciobanii si cainii.
Oile nu sunt scoase la pasune pana nu da soarele, care sa ridice roua. Aceasta pentru a evita indigestiile.
Pentru manzari se opreste iarba cea mai buna si mai frageda, care se gaseste de regula la marginea padurilor de fag; ciobanii cunosc iarba buna dupa cantitatea de lapte mulsa a doua zi. Ei ocolesc locurile pietroase, deoarece au credinta ca rasfugul se produce cand turma trece peste o piatra numita saga.

Baciul ramas la stana se ingrijeste sa prelucreze laptele muls de dimineata.
Pe la ora 11, oile se mulg de amiaza, iar cand laptele se mai imputineaza, mulgerea se face numai de 2 ori pe zi, dimineata si seara. Seara, mulsul se face inainte de ora 7, pentru ca oile sa mai poata fi scoase apoi la pasune catva timp, inainte de culcare. Se face, cum se spune, “cina oilor”. In acest timp, baciul pregateste mancarea. Dupa masa, ciobanii se culca in batatura, langa oi, unde fac focul. Baciul ramane pana isi termina laptele de strans si face urda, apoi se culca pe o lavita, in fierbatoare. Pentru oaspeti se fac asternuturi din frunze de brad, caci in aceste frunze nu stau purecii. Ciobanii se poarta foarte omenos cu orice strain care trece pe la stana. Nimeni nu pleaca de aici cu mana goala. Postul la ei este pastrat cu cea mai mare sfintenie; nu este stana care sa nu-si aiba povestea unei nenorociri, din cauza ca vreun cioban n-a tinut postul crestinesc. Derivatele preparate din lapte sunt cam aceleasi cu cele din celelalte regiuni de munte de la noi.

In general, la stanele din Vrancea se prepara: branza de burduf si de putina, cas afumat, papusi de cas sarat, felii de cas sburat, cas in branza, lapte de iarna, urda conservata pentru iarna, unt din jant si din urda.
Igiena stanii este o problema care trebuie sa ne preocupe mai mult decat pitorescul vietii pastorale. Intr-adevar, avand in vedere ca stana este laboratorul unde se prepara cel mai complet aliment, branza, ea ar trebui construita si intretinuta dupa regulile unei mai bune igiene, ceea ce nu este insa cazul. Sapunul si apa calda se utilizeaza rar. Totul se spala cu apa rece, pentru ca, de regula, stanele sunt departe de sat, iar schimburile de haine se aduc greu la unele din ele, iar ciobanii, pentru a se feri de insecte, fierb camasa in omag, stirigoaie, unt de oaie si rasina, pentru ca sa fie impermeabile. Camasa astfel imbibata este purtata o vara intreaga. De fapt, este un fel de haina fara camasa. Peste brau se incing curelele prevazute cu tinte.
Pentru ploaie au gluga. Este in rezumat o viata primitiva, pastorala, in mijlocul naturii, in grupe izolate, fara populatie aglomerata, asa ca natura, soarele, aerul curat, lipsa cauzelor de infectie, asigura sanatatea ciobanilor, cu toate ca igiena propriu-zisa este defectuoasa.

4. Tomnatul si iernatul

Oile se tin la munte pana la Sf. Dumitru, cand se face ravasitul. Atunci, fiecare proprietar vine sa-si vada oile. Oile sunt recunoscute dupa semnele pe care le au la urechi.
Acestea sunt:
- piscatura - taietura in forma de V la marginea inferioara a urechii;
- furculita - despicatura in varful urechilor;
- carlig - taietura mare, ovala, la marginea inferioara a urechii, astfel incat urechea capata forma unui carlig;
- preducica infundata - gaura in mijlocul urechii;
- preducica scoasa - gaura cu spintecatura in afara;
- pelis - taietura in forma de U la varful urechii;
- ratez - se taie varful urechii;
- vartej - taietura a marginii dinauntru a varfului urechii;
- barbaratura - sfertul supero-extern al urechii, taiat.
Sunt si combinatii ale acestor semne.
Ciobanii trebuie sa raspunda de oile pierdute. Ca sa scape de plata, e de ajuns sa prezinte proprietarului pielea de pe cap, cu urechile.
Impartirea branzei la unele stane se face la o zi anumita, care poate fi 15 august, 29 august sau mai tarziu. La Nereju, proprietarii isi aduc branza de la stana atunci cand ii convine fiecaruia.

Ciobanii, fiind angajati numai pana la Sf. Dumitru, dupa aceasta data li se mai plateste tomnatul, pana cand da zapada, sau de oaie pe saptamana si malaiul necesar pentru ciobani si pentru caini. Multi proprietari, dupa 26 octombrie, isi ingrijesc oile singuri. Nu toate stanele raman la munte pana la Sf. Dumitru; cand e seceta, oile se coboara mai devreme. Unii proprietari mai instariti fac tomnatul la campie, unde isi invoiesc oile pe la cate un proprietar mai mare si le pasuneaza acolo pana da zapada.
Dupa ce cade zapada, oile-s tinute la tarla, unde li se da mancare de 3 ori pe zi. Fanul este adunat pe locul de cosire, iar oile sunt duse langa claia de fan. In apropierea claii se face cate un tarc in care se da fan. Peste tot, fanul se raspandeste pe pamant, ceea ce face ca o buna parte din furaj sa se piarda. Gratare nu exista.

Adaposturile pentru oi sunt asezate pe locurile de cosire, la 2-6 km de sat si se construiesc din nuiele ingradite, lipite sau nu cu pamant si paie. Peretii sunt numai in partea din care bate vantul. Cei mai instariti au saivane construite cu trei pereti inalti de 1,70 m, acoperiti cu sindrila sau scandura, dar fara tavan. Cei mai multi au colnite cu peretii din nuiele impletite, inalti de 1 m. Acoperisul - plasa - este facut din scandura sau toriste si e sprijinit pe furci de stejar inalte in fata de 2 m si in spate de 1 m, pentru a avea scurgere.

Unii vranceni tin oile in grajduri sau case reformate; cei mai multi insa, le tin afara, in omat. Localnicii considera grajdurile ca o piedica in cresterea oilor. Grajduri model nu exista. In Franta, multi autori recomanda cresterea oilor in libertate, spunand ca prin acest fel de crestere oile se mentin sanatoase, ferite de cele mai multe maladii, carnea lor este mai gustoasa si lana de calitate mai buna. Aceasta din cauza ca ele respira aer curat, iar nu emanatii din balegar. Hrana este mai bine utilizata - lucru important - caci chestiunea primordiala in obtinerea unei productii bune este alimentatia.
Acesti autori sunt influentati de crescatorii din Anglia, unde aceasta practica este intrebuintata exclusiv cu rezultate foarte bune. Clima din Franta insa si, cu atat mai mult cea din Anglia, nu le putem compara cu cea de la noi.


Citeste si: