Profitul agricol nr 17
3 mai 2017
16-22 aprilie, Saptamana verde a pajistilor

Teodor MARUSCA
director general al ICD Pajisti, Brasov


Colindand prin tara, de la malul marii pana pe crestele Carpatilor, nu mi-a fost greu sa observ starea deplorabila in care se gasesc pajistile noastre, in suprafata statistica de peste 4,9 milioane hectare, ocupand locul 5 in Europa. In nicio tara membra a UE din restul Europei sau de pe alte continente ca: Asia, Africa si America, pe care le-am vizitat in ultima vreme, nu am intalnit o situatie atat de grava pe pajisti ca la noi.

Cauzele sunt multiple, incepand cu subincarcarea pana la abandon a pajistilor, datorita scaderii dramatice a efectivelor de animale ierbivore, bovine si ovine, a extinderii exponentiale a parloagelor din arabil, livezi si vii, utilizate sporadic ca furaj prin pascut si cosit, dar mai ales a lipsei totale de gospodarire din partea comunitatilor locale si al detinatorilor privati de pajisti.
Terenurile inierbate, pajisti permanente si parloagele intelenite depasesc in prezent 8 milioane de hectare, fiind cea mai intinsa cultura a tarii.

Desi exista o oferta foarte mare de suprafete pentru pasunatul animalelor, in multe cazuri nutretul este insuficient, datorita productiilor foarte scazute si a calitatii necorespunzatoare generate de lipsa aproape totala a lucrarilor de ingrijire si fertilizare, a absentei unor dotari minime: alimentari cu apa, umbrare, adaposturi etc.
Institutia izlazului comunal a functionat cu succes pana prin anii 1960, inainte de finalizarea colectivizarii agriculturii, dupa care a inceput treptat sa fie neglijata pana in zilele noastre.

In trecut, localitatile cu izlazuri comunale bine gospodarite aveau animale corespunzatoare de munca pentru cultivarea pamantului, lapte si carne din belsug, obstea era unita si bine instruita pentru activitati in comun si, nu in ultimul rand, aveau mai putini analfabeti, copiii care nu mai pasteau animalele puteau astfel sa frecventeze scoala.
Acum nu facem nimic pe aceste suprafete si ne aducem aminte de izlazul comunal abia in momentul scoaterii animalelor din gospodaria proprie, la pasunat.
Cunoscand progresul tehnic din agricultura, cu evolutia sociala si culturala a locuitorilor din mediul rural al altor tari, nu se poate afirma ca lucrurile sunt in ordine la noi, cu valorificarea eficienta a fondului funciar de care dispunem, in care se inscriu si pajistile permanente.

In gospodariile populatiei sunt concentrate inca cele mai mari efective de bovine si ovine care valorifica productia acestor pajisti, prin pasunat in comun (devalmasie) pe izlazuri comunale, pasuni comune etc., fiind de neinteles de ce in ultimele doua decenii au fost neglijate aproape in totalitate actiunile pe aceste suprafete destinate productiei agricole.
Pentru acest considerent este necesara o schimbare totala de atitudine fata de pajistile permanente si revenirea la ce a fost in trecut institutia izlazului comunal.
Unele actiuni populare la nivel national, intens mediatizate de mai multi ani, cum sunt Luna cadourilor (decembrie), Luna padurilor (15 martie - 15 aprilie), Luna curateniei (aprilie) etc., au trezit dintotdeauna interes si au avut in final succes atat la guvernanti cat si la publicul larg. In acest context, de ce nu ar fi si o Saptamana verde a pajistilor, care s-ar derula intre 16 - 22 aprilie, inainte de 23 aprilie (Sf. Gheorghe), data traditionala de incepere a pasunatului la romani?

Actiunile organizatorice din Saptamana verde a pajistilor ar consta din:
- Clarificarea proprietatii pajistilor al concesiunii si arendarii, cine le foloseste, cu ce specii si categorii de animale, inventarul dotarii pasunilor (alimentari cu apa, drumuri de acces, garduri de imprejmuire, adaposturi, arbori pentru umbra etc.), durata sezonului de pasunat s.a.;
- Evaluarea eficientei lucrarilor efectuate pe pasunea comunala in anii precedenti si ce lucrari sau materiale s-au achizitionat din taxele de pasunat incasate de la crescatori sau alte fonduri alocate pentru imbunatatirea si folosirea pasunilor, bilant asemanator unui buget de venituri si cheltuieli pastorale;
- Analiza folosirii pajistilor in anul precedent, tinand seama ca pe izlazul comunal de langa localitati sau pasunea comunala de la o distanta mai mare, prioritate absoluta o au vacile de lapte, care incheie sezonul de pasunat in 26 octombrie (Sf. Dumitru), dupa care pasunea se "odihneste", fiind in repaus total pana la 23 aprilie (Sf. Gheorghe) fara a fi calcata de niciun alt animal, asa cum erau legile si cutumele nescrise pe meleagurile noastre pana in urma cu o jumatate de secol, cand erau respectate cu strictete de catre toti locuitorii satelor;
- Verificarea inca odata a listei crescatorilor de animale si a animalelor invoite pe izlazul sau pasunea comunala;
- Plata taxelor de pasunat restante pentru acest nou sezon, justificarea cheltuielilor facute pana in prezent si ce se va face pe viitor cu sumele incasate de la crescatori, din subventii sau alte surse;
- Mobilizarea crescatorilor in aceasta perioada pentru prestarea unor lucrari specifice pe pasunea comunala, un numar de zile munca in functie de numarul de animale invoite in acest an.

Lucrarile propriu zise pe teren ar consta din:
- Repararea fantanilor, a jgheaburilor pentru adapat, dezinfectarea apei cu var sau alte substante, repararea drumurilor de acces, podete, adaposturi, imprejmuiri etc.;
- Plantarea si ocrotirea pomilor fructiferi pentru umbra, in special al nucului, acolo unde creste, al arborilor in acelasi scop: salcami, stejari, plopi etc. si intretinerea celor solitari existenti pe pasune, prin varuirea tulpinilor, taierea crengilor uscate, plombarea cu ciment a scorburilor si alte masuri de prelungire a existentei acestora ca parte integranta din patrimoniul pastoral;
- Lucrari de combatere a vegetatiei lemnoase daunatoare prin defrisarea ei, scoaterea radacinilor pentru a nu lastari din nou, scoaterea cioatelor, taierea scaietilor etc.;
- Lucrari de nivelare a musuroaielor, care se pot efectua si mecanizat, adunarea pietrelor etc.;
- Suprainsamantarea zonelor unde au stationat animalele sau a altor goluri din covorul ierbos si ingradirea lor pana la cresterea ierbii inainte de a fi pascuta;
- Alte lucrari ce privesc imbunatatirea covorului ierbos prin eliminarea excesului de umiditate, corectarea reactiei solului, fertilizare, reinsamantare, irigare etc.;
- Impartirea pasunii comunale pe specii si categorii de animale, neamestecul dintre ele, respectarea incarcarii si asigurarea pazei astfel ca alte animale din afara, in special oile, sa nu pasuneze la adapostul noptii sau in plina zi pe pasunea rezervata vacilor sau pe culturile agricole, fiind singura tara din UE unde astfel de nereguli se petrec frecvent in spatiul rural.

In Saptamana verde a pajistilor, pe langa actiunile concrete din teren pentru imbunatatirea, folosirea si dotarea pajistilor, se pot face emisiuni la radio si TV pe aceasta tema, intruniri stiintifice, mese rotunde, manifestari folclorice pastorale, expozitii si altele, astfel ca intreaga suflare din spatiul rural sa constientizeze importanta pajistilor, cea mai ieftina resursa furajera fara de care nu se poate redresa cresterea animalelor ierbivore si, pe ansamblu, economia rurala ca parte integranta a economiei nationale.


Citeste si: