Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Combaterea vegetatiei lemnoase nefolositoare (III)

Teodor MARUSCA,
director general al ICD Pajisti, Brasov



In experimentarile facute de Statiunea Centrala de Cercetari pentru Cultura Pajistilor Magurele - Brasov la Statiunea de Cercetari Pomicole Geoagiu, in anii 1973 - 1975, de catre N. Simtea, folosindu-se ca arboricid preparatele Tordon 225 si sarea de amine, s-au obtinut rezultatele mentionate in continuare.

Folosind Tordon 225, cate 5 l la ha, diferite esente s-au comportat diferit, astfel:
- mesteacanul s-a uscat complet numai dupa un singur tratament in luna iunie;
- aninul si alunul au avut nevoie de doua tratamente, facute in doi ani consecutiv;
- carpenul fiind rezistent, a necesitat patru tratamente facute in doi ani consecutiv, trei in anul intai si ultimul in anul al doilea.
Acest preparat s-a dovedit astfel foarte eficace. Combinand tratamentul cu Tordon 225 in proportie de 330%, adica 2 l la ha si sare de amine 66% adica 4-5 l la ha, s-au obtinut urmatoarele rezultate:
- la mesteacan si alun au fost necesare doua tratamente;
- la anin trei tratamente;
- la carpen, patru tratamente.

La aplicarea ca arboricid numai a sarii de amine, cate 6-7 l la ha, rezultatele confirma ca acest preparat este mai slab. Pentru distrugerea acelorasi esente a fost necesar:
- la mesteacan, trei tratamente;
- alun si anin cate patru tratamente;
- la carpen, sarea de amine nu a fost eficace nici dupa cinci tratamente.

Rezultatele obtinute prin arboricidarea arboretelor cu diametrul sub 5 cm fiind satisfacatoare, s-au facut incercari de distrugere prin aceeasi metoda si a arboretelor cu tulpina mai groasa de 5 cm. S-au folosit bineinteles alte procedee de aplicare si s-a constatat ca se grabeste uscarea lor.
Unul din procedee a fost acela de a se provoca cojirea trunchiului sau ranirea scoartei in mai multe locuri. Peste acestea s-a aplicat o solutie concentrata sau numai slab diluata de 2,4-D sau 2,4,5-T. Un alt procedeu a constat din inmuierea (spalarea) bazei trunchiului pe o lungime de 20-50 cm, cu o solutie de esteri ai acizilor 2,4-D sau 2,4,5 -T, diluata cu motorina in proportie de 1:25. Pentru ca aceste procedee necesita multa manopera, iar in plus, indepartarea resturilor uscate este dificila pentru zona montana, este mai buna metoda de defrisare prin taiere a arboretului cu diametrul mai mare de 5 cm.

Cu ajutorul arboricidelor mentionate mai sus se obtin rezultate bune in distrugerea si a altor specii care invadeaza pajistile montane ce se combat greu prin alte metode. Intre aceste specii, amintim: macesul (Rosa canina), afinele (Vaccinium myirtillus si Vaccinium vitis idaea), smirdarul (Rhododendron myrtifolium), coacaza (Bruckenthalia spiculifolia) si altele.
S-au facut incercari si sunt in curs de experimentare metode pentru distrugerea prin arboricidare si a unor specii rasinoase, indeosebi ienuperii (Juniperus communis si Juniperus sibirica).

In zona alpina, vegetatia lemnoasa fiind reprezentata de specii cu talie mica, intinse pe suprafata solului, in urma carora cu greu se poate instala o vegetatie ierboasa, distrugerea acesteia nu este oportuna. Se apreciaza ca la nivelul anilor 1975 cca 20% dintre pajistile montane erau invadate de arborete cu varste si grade de acoperire diferite, a caror indepartare este necesara in conditiile aratate. Lastarirea si instalarea prin semintis a arboretelor si subarboretelor, avand un caracter permanent, sunt necesare interventii in fiecare an, prin arboricidare sau alte metode mai eficiente aplicate in faza tanara a arboretelor, cand efectul lor este mai sigur, iar indepartarea resturilor se poate face cu mai multa usurinta.

Lucrarile de defrisare constituie insa doar o veriga in lantul de masuri care trebuie aplicate in complex, spre a face ca pajistile montane sa devina unitati cu productie ridicata.


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."