Actuala sesiune parlamentara se apropie de sfarsit. Nemultumirea oamenilor este in crestere. Totul da impresia ca nu s-a facut nimicsau, in orice caz, ca nu s-a facut nimic bun. Si realitatea nu este departe de adevar. Totusi, se pare ca la puntea dintre ani, Romania era pe un pod foarte subred, iar aranjamentele cu FMI au fost de natura sa mai tempereze lucrurile. Pentru cei cu muschii creierului prea dezvoltati, tin sa amintesc ca pentru marile sarlatanii (economice) care se fac la nivel mondial, noi am fi putut fi o victima sigura. Cred ca analizele cu FMI pot descuraja astfel de actiuni. Cateva idei despre atacul la moneda, despre posibilele jocuri de pe bursa, riscul de a pierde controlul productiei si a distribuirii energiei electrice etc., a mai ''transpirat'' de la stiutorii natiei. La acest nivel, nici macar nu mai este nevoie de echipa de vanzatori de tara (la propriu) pentru a se alege praful de ce a mai ramas. Din sem. II 2011, Romania incepe sa devina atractiva pentru investitori. Scutul de protectie antiracheta din Oltenia are rolul lui, si nu unul mic, in aceasta ecuatie. Institutul de statistica confirma ca am scos capul din recesiune, insa ne zbatem in caracatita coruptiei, a lipsei de performanta si asta incepand si terminand cu institutiile publice.
In plan politic, s-a conturat o majoritate parlamentara care a reusit sustinerea, prea mult timp, a unui guvern slab, dar care impins de la spate a luat niste masuri economice (mai ales in ultima perioada) necesare pentru echilibrarea economica si crearea unor timide perspective de dezvoltare. Nici nu conteaza motivele care au format liantul coalitiei de guvernare, daca masurile adoptate au fost corecte. PDL-ul care a reusit o manifestatie de forta la actualul Congres, nu va reusi foarte repede sa controleze tensiunile interne (consolidate la Congres). Boc va trebui sa predea stafeta guvernarii unei noi echipe ce ar putea schimba ceva din imaginea puterii. Despre asta insa, ne vom ocupa mai pe larg intr-un numar viitor al revistei. Este de retinut actiunea opozitiei care a format USL-ul, un amalgam care nici el nu a fost fondat pe alte principii decat pe interesul finantatorilor (de a-si conserva sursele si acumularile) si efortul disperat al unor lideri, prea hrapareti cu averea publica, de a o mai intinde cu DNA-ul. Liderii USL sunt mult prea preocupati de tineretea lor (citeste lipsa de maturitate politica, lipsa experienta manageriela etc.), pentru a mai fi capabili de ajustari fundamentale in cadrul Uniunii. Anuntarea candidatilor pentru alegerile locale, in conditiile unui management precar la nivel central, va macina USL-ul care, in multe zone va putea ramane fara suflu pana la alegeri. Ponta este desemnat de prea multe ori prim-ministru si nu este deloc imposibil ca acest lucru sa nu se intample. Mesajul lui Dan Diaconescu este primit cu speranta de un electorat caruia prea multi sfinti i-au intors spatele. Incantati de suportul electoral al acestuia, UNPR-ul il curteaza, incercand sa formeze din patronul OTV steluta care sa ridice nivelul formatiunii peste fileul ce o desparte de intrarea in parlament. UDMR-ul, cu noul sef, la fel de sters politic insa mult mai putin versat decat predecesorii sai, este serios amenintat de aparitia unui concurent in zona electoratului unguresc. Nu tu doctrina, nu tu principii, nu strategii, nu responabilitate, cam acestea sunt formulele ce le serveste politicul si pe care un popor prea naiv si dezinteresat de propriul viitor, il consuma (in orice formula de guvernare).
Atmosfera in zona sociala este prea incarcata. Presiunea prevesteste, pe scena politica, o ''ploaie'' (poate o furtuna) puternica de vara. Lumea asteapta. Fiind romani, evident nu facem nimic, doar asteaptam! Au aparut sugestii in legatura cu necesitatea unui nou partid, ba de stanga, ba de dreapta. Unu l-ar face Cozmanca (?), altu Lazaroiu sau cine mai stie. Ce este sigur e ca noua ne trebuie alta clasa politica. De la inceput.
Se vorbeste ca, imediat dupa revolutie, intr-o duminica seara, pe peronul garii din Roman, un grup format din trei indivizi cu un comportament galagios asteptau acceleratul de Bucuresti. Unul era ofiter MAN, altul atragea atentia prin bastonul care-l ajuta la deplasare, iar ultimul fiind secretar PCR cu probleme economice, era arhicunoscut. Din nefericire (pentru noi), au ajuns la Bucuresti. Contructiile lor, alaturi de ale altor grupuri similare, cu influente nefaste imense atat in zona politicului, a serviciilor, in deraierea economiei si dezvoltarea coruptiei, a tunurilor financiare etc., ne-au pecetluit o buna parte din viitor. Pana ce amintirea acestor influente nu va disparea, nimic normal nu va putea creste in aceasta tara. Amin!
