Profitul agricol nr. 43
15 noiembrie 2017
Specificitatea fondului pastoral romanesc fata de cel din Uniunea Europeana

Inainte de a intra in esenta problemei exprimate in titlu, se pune intrebarea de ce este necesara o astfel de analiza si la ce foloseste ea?

Odata cu aderarea noastra la Uniunea Europeana, pe langa obligatii, avem si drepturi la fel ca toate tarile membre.
Dintre obligatii sunt cotele ca tara membra UE, pe care le platim anual si dintre drepturi sunt utilizarea lor pe baza de programe si proiecte comune aprobate de organismele europene.
Intre nivelul anual al cotelor obligatorii si utilizarea lor se stabileste gradul de accesare a fondurilor europene care la noi este foarte scazut fata de alte tari membre ale UE.

De-a lungul secolelor, conditiile naturale si gospodarirea fondului pastoral din fiecare tara si-a pus amprenta asupra biodiversitatii pajistilor.
Pentru imbogatirea si mentinerea biodiversitatii pajistilor, organismele UE au decis sa plateasca fonduri substantiale, mai ales ca pajistile de origine primara (alpine, subalpine, silvostepa si stepa) si cele secundare, dupa defrisarea padurilor, in tarile cu zootehnie dezvoltata, au suferit modificari profunde prin reinsamantare si fertilizare intensiva.

In tarile din UE cu zootehnie dezvoltata, pajistile sunt formate in principal din specii de graminee si leguminoase perene din soiuri ameliorate, care le-au inlocuit treptat prin semanat pe cele din flora spontana.

Altfel spus, pajistile semanate s-au extins peste tot unde a fost posibila infiintarea lor, fiind tratate ca oricare alta cultura cu destinatie furajera.
Pajistile cu specii din flora spontana sunt mai putin performante sub aspect productiv si calitativ fata de pajistile semanate cu amestecuri de ierburi ameliorate, care raspund mai bine la mijloacele de intensivizare a productiei, in special la fertilizare. S-a ajuns ca pajistile din tarile cu climat mai umed si cald din vestul si sudul Europei sa fie dominate de raigras peren (Lolium perenne) si trifoi alb (Trifolium repens) si cele din nordul continentului sa fie alcatuite din timoftica (Phleum pratense) si trifoi rosu (Trifolium pratense), specii adaptate la un climat mai rece.

Intensivizarea productiei de furaje pe pajisti, prin infiintarea pajistilor semanate si fertilizarea lor la nivelul mediu de N 200-300 kg/ha/an, decenii la rand a facut ca multe din speciile din flora spontana sa dispara din covorul ierbos.

S-a ivit astfel necesitatea reducerii cantitatii de ingrasaminte pana la nivelul de N 30 kg/ha/an si al eliminarii speciilor ameliorate din afara, pentru a imbogati si mentine biodiversitatea cu specii autohtone de dinaintea intensivizarii productiei pe pajisti.
Fermierii din vestul Europei, care sunt dispusi sa reduca fertilizantii de la N 200-300 kg/ha la N 30 kg/ha, este normal sa aiba pierderi de productie ce trebuie compensate prin subventii, altfel nu ar rezista concurentei cu vecinii lui care practica agricultura conventionala.
La noi, lucrurile stau cu totul altfel, nu s-au aplicat nici in trecut fertilizanti, nici in prezent, la fel pajistile semanate au fost si sunt o raritate. Din aceasta cauza, cei care detin si valorifica pajistile in Romania primesc pentru zone defavorizate sau agromediu, subventii pe gratis, fara sa faca nimic. Ei nu pierd in concurenta cu vecinii care au procedat la fel, nici cu cei din alte tari, prin folosire extensiva sau abandon.

O alta problema o constituie recoltarea fanetelor care, la noi, de regula, s-au efectuat in afara epocii optime. Ori, acum sa subventionezi intarzierea recoltarii fanetelor pentru cuibarirea unor pasari este o alta gratuitate, intrucat sistemul de recoltare tarzie a fanetelor la noi era si este inca traditional.

Mai sunt si alte aspecte specifice pentru patrimoniul pastoral romanesc, in comparatie cu alte tari din UE, legate de drumuri de acces, alimentari cu apa, adaposturi etc., care se pot rezolva cu subventiile acordate cu atata generozitate.

Din punct de vedere al biodiversitatii, pajistile noastre reprezinta acum o valoare inestimabila pentru UE, a caror pajisti si-au pierdut aceasta calitate de baza pentru practicarea agriculturii durabile si ca resursa genetica pentru biotehnologiile viitorului. De aceea este imperios necesar ca fondurile din subventii pentru zone defavorizate si agromediu sa fie acordate numai pentru lucrarile efectiv executate de catre fiecare beneficiar (defrisari, fertilizari, constructii etc.), pe baza de acte justificative, iar restul, ce nu se acopera, sa se constituie intr-un fond comun cu care sa se efectueze pe baza de licitatie publica, drumuri comune de acces auto, imprejmuiri, adaposturi pentru animalele comunitatii si ingrijitori, centre de procesare a laptelui, stani turistice si alte utilitati comune.

A nu ne implica si a nu se urmari ce se intampla cu fondurile din subventii pentru zone defavorizate si agromediu pentru pajisti, tinand seama de specificitatea tarii noastre, ar fi o imensa greseala pentru dezvoltarea viitoare a patrimoniului pastoral autohton, care risca sa ramana intr-un primitivism ancestral sau dupa abandon sa se transforme inexorabil in zone impadurite.

Acest demers este cu atat mai imperios cu cat incalzirea globala este o realitate si patrimoniul pastoral bine gospodarit poate deveni un spatiu de supravietuire pentru noi toti.


Citeste si: