Profitul agricol nr.34
12 septembrie 2018
Grava eroare de apreciere a biodiversitatii pajistilor

dr. ing. Teodor MARUSCA,
director general al ICD Pajisti - Brasov


Pajistile naturale fac parte integranta din civilizatia si bunastarea actuala a Europei. Fara pajisti nu ar fi fost posibila cresterea animalelor domestice erbivore, crearea atator rase de bovine, cabaline, ovine si caprine care au cucerit mapamondul, asigurarea unor produse animaliere de inalta calitate care au hranit bine generatii intregi de locuitori, animalele crescute pe pajisti fiind totodata principala forta motrice a omenirii, pana la aparitia fortei aburului si a motoarelor cu ardere interna. Mai nou, pajistile ofera posibilitatea de a dezvolta agroturismul, ecoturismul si a altor forme de petrecere a timpului liber in natura, cu nelipsitele peisaje pastorale, care ne insotesc pretutindeni si ne incanta privirea.
In ultimele doua decenii, am avut fericitul prilej sa colind prin Uniunea Europeana si sa constat la vedere starea fondului pastoral pe care oricine dintre noi il percepe ca o comoara de nepretuit pentru economia unei tari. Numai in ultima perioada am efectuat doua mari transecte de la Marea Neagra la Atlantic si de la Marea Nordului la Mediterana, peste Carpati, Alpi, Pirinei, Jura, Vosgi, Apenini, Olimp si alti munti, dealuri, campii si lunci, atentia fiindu-mi atrasa in special de fondul pastoral ca deformatie profesionala de o jumatate de secol.
Peste tot la vest de tara noastra am intalnit pajisti foarte bine intretinute si valorificate la intreaga capacitate prin pascut si cosit, echipate cu umbrare, apa de baut, garduri fixe si electrice, diverse constructii pastorale. Turme nesfarsite de animale, bovine de lapte si carne in special, erau intretinute pe pasuni, pana la marginea autostrazilor, padurilor si culturilor agricole in arabil, in pofida caldurilor toride si a secetei excesive care a cuprins intreg continentul in acest an. De altfel, nu exista palma de teren nevalorificata corespunzator prin culturi agricole, pajisti naturale si paduri, cu delimitari clare intre aceste moduri de folosinta a terenurilor.

In schimb, nu pot sa nu ma cutremur de starea jalnica a fondului pastoral romanesc in comparatie cu starea infloritoare a pajistilor din Uniunea Europeana. Niciodata in indelungata sa istorie, fondul pastoral cu plaiurile mioritice ale romanilor nu au suferit asemenea schimbari in rau ca in ultimii 20 de ani!

Peste tot se pot vedea suprafete abandonate, munti intregi fara picior de animal de ani de zile, prada vegetatiei lemnoase nevaloroase, dealuri cu fanete necosite, campii cu terenuri ca-n palma, mecanizabile, invadate de buruieni si maracinisuri pana la marginea localitatilor si a soselelor, luncilor raurilor altadata raiul fanetelor, lasate si ele in paragina, acum pline de stufarisuri.

Pecinginea nepasarii, cu consecintele ei dezastruoase pentru economia nationala, se intinde nestavilita peste intreg fondul pastoral romanesc de aproximativ 5 milioane de hectare, avansand in progresie geometrica si ocupand cu vegetatie nefolositoare tot ce se mai numesc inca pajisti naturale cu cele doua moduri de folosinta: pasune sau faneata.

Peste nu mult timp, pe spatii intinse, padurea doborata cu mari eforturi de catre om pentru practicarea agriculturii isi va recastiga drepturile de stapana pe care le-a avut acum cateva secole pe meleagurile noastre, fenomen unic in Uniunea Europeana actuala si viitoare. Vorba aceea, ca la noi la nimeni.

Ce efort urias va trebui sa faca natiunea noastra, cu ce bani si, mai ales, cu cine sa inlature si sa stavileasca invazia actuala a vegetatiei nevaloroase pe pajisti, actiune care, odata cu trecerea timpului, va fi tot mai costisitoare.

Se gandeste cineva acolo sus la consecintele economice pe termen mediu si lung al abandonului "aurului verde" al tarii, mai ales ca PAC (politica agricola comuna), Grupul tehnic al Camerei de Agricultura DDAF Agri-Conseil, din ianuarie 2005, conditioneaza acordarea de ajutoare pentru agricultura de mentinerea si conservarea corespunzatoare a pajistilor permanente (naturale) declarate in anul 2003?

Fara suparare pentru cei care ne conduc, se poate spune: Desteapta-te romane din aceasta letargie si intoarce-ti fata spre fondul pastoral incercand sa intelegi ca aceasta valoare nationala nu poate fi lasata de izbeliste totala, daca dorim sa fim cu adevarat europeni!


Citeste si:


Opinii agro-politice
Fermierii pot sa-si pregateasca singuri o baza de angajati calificati, prin stagii de practica. Este o solutie care ar putea aduce anual īntre 5.000 si 10.000 de tineri īn campul muncii, spune Florin Constantin, fondator al firmei Agxecutive, care de-a lungul experientei sale īn firme de agribusiness a integrat destui studenti. Criza de forta de munca se resimte īn mai toate domeniile. Fermele nu sunt deloc o exceptie. Ba din contra, forta de munca este acum o preocupare mai presanta chiar decat pretul inputurilor sau al cerealelor, constata Florin Constantin. "Sunt fermieri care si-au chemat copiii care lucrau īn IT pentru ca nu avea cine sa conduca tractoarele si sa lucreze alaturi de ei. Iar unele firme de agribusiness se uita spre lucratori din Sri Lanka sau Vietnam pentru munci necalificate". Ne confruntam cu o lipsa a fortei de munca pentru ca ea a emigrat masiv īn ultimii ani. Cumva mirajul muncii īn Spania sau Italia s-a exercitat, iar noi nu am stiut sa īl contrabalansam cumva. Si la nivelul angajatilor cu studii superioare stam rau. 70-80% din absolventii de USAMV-uri nu raman īn agricultura. Se mai gandeste cineva ca o generatia de specialisti se pregateste sa iasa la pensie si mai bine de jumatate dintre fermeri se vor retrage īn cel mult 10 ani? Īn acest context, o solutie poate veni de la ferme si de la firmele de inputuri, propune Florin Constantin. Fiecare poate sa pregateasca liceeni si studenti, īn programe de stagiatura īn timpul vacantelor.