Profitul agricol nr.34
12 septembrie 2018
Grava eroare de apreciere a biodiversitatii pajistilor (II)

dr. ing. Teodor MARUSCA,
director general al ICD Pajisti - Brasov


Pajistile montane invadate de specia Nardus stricta L. (taposica, parul porcului) sunt cele mai degradate terenuri cu destinatie agricola, atat din punct de vedere al productiei si calitatii furajere, cat si al biodiversitatii covorului ierbos.
Specia dominanta, Nardus stricta, a invadat treptat alte tipuri de pajisti mai valoroase de la deal si munte, cum sunt Festuca rupicola, Agrostis capillaris, Festuca rubra, F. nigrescens si F. airoides, inlaturand din covorul ierbos, numeric si proportional, alte specii mai valoroase.

Datorita pasunatului nerational si al lipsei de fertilizare, nardetele din Carpatii romanesti sunt foarte raspandite, atingand probabil 1 milion de hectare (35%) din cele 2,8 milioane pajisti montane.

Datorita biologiei, specia Nardus stricta (cu tufa deasa, lastari supraterani, radacini profunde cu micorize endotrofe si altele) poate sa supravietuiasca pe soluri compacte cu regim aerohidric deficitar, pe soluri oligotrofe, puternic acide. Nardetele, care le constituie ca tip de vegetatie, sunt saracite in specii, respectiv fitodiversitate in comparatie cu tipurile de pajisti pe care le-a inlocuit de-a lungul timpului. De aceea, in toate lucrarile stiintifice si de practica curenta, in pratologie si pratotehnie, din strainatate si tara noastra din ultimul secol, nardetele sunt considerate ca tipuri de pajisti degradate productiv, calitativ si floristic, necesitand a fi imbunatatite prin diferite mijloace in functie de nivelul tehnicii agricole.
Este de neinteles cum a fost posibil ca in OUG 57/2007, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale a florei si faunei salbatice, aceste pajisti sa fie considerate Habitat prioritar 6.230 "Pajisti bogate in specii de Nardus pe substraturi silicioase ale zonelor montane", o aberatie incredibila pentru Carpatii Romaniei.

In primul rand, pe mapamond nu sunt mai multe specii ale acestui gen, exista o singura specie si anume Nardus stricta, enuntul habitatului fiind gresit tradus din start. Apoi, pe substraturi silicioase este bine cunoscut ca solurile sunt foarte acide, cu un numar mai redus de specii fata de substraturile calcaroase, o inadvertenta elementara pentru oricine studiaza natura inconjuratoare. De unde pana unde pajistile edificate de Nardus stricta pe aceste substraturi silicioase sunt mai bogate in specii si, prin urmare, merita a fi conservate!?
Cine a introdus aceasta notiune antistiintifica in OUG 57/2007, Anexa II, prin care sa conservam specia indicatoare Nardus stricta (cititi buruiana indezirabila), este o greseala fara precedent, cu repercursiuni grave pentru viitor. Este ca si cum cineva ar afirma ca va trebui de acum inainte sa luam masuri de conservare a sobolanilor, soarecilor, ciorilor, vrabiilor, mustelor, tantarilor si altor fiinte ca facand parte din biodiversitatea pe care trebuie sa o protejam.
Cei lipsiti de cunostinte din domeniul vegetatiei in general si pratologiei in special, sau cu un inalt grad de obedienta fata de aplicarea fara discernamant a directivelor venite de la UE, traduse anost, fara verificare si consultare cu specialistii din domeniu autohtoni, se fac responsabili pentru aceasta greseala fara precedent in biologia romaneasca.

Respectarea legii cu aceasta aberatie incalificabila, face ca 1 milion de hectare de nardete din cele mai sarace regiuni ale tarii si locuitorii care le detin, sa fie condamnati in continuare la subdezvoltare, ca asa vrea cineva din UE sa fie legiferat si aplicat orbeste de inspectorii de la protectia mediului!?

Este pe deplin demonstrat de cercetarile stiintifice romanesti din ultimii 80 de ani, ca nardetele imbunatatite prin mijloace de suprafata (fertilizare organica si chimica, suprainsamantare etc.) folosire rationala prin cosit si pasunat cu diferite specii si categorii de animale se transforma in festucete si agrostete de 3-5 ori mai productive si in covorul ierbos de 2-3 ori mai multe specii.

Aberatia, nardete bogate in specii, nu exista decat in mintea unor necunoscatori, care ar trebui sa se trezeasca la realitate, inainte de a face un rau incomensurabil economiei montane asa cum au facut-o si in 2005 cand au interzis pasunatul in ariile protejate prin OUG 125/2005, care le expuneau astfel la impadurire, alta aberatie notorie, care pana la urma a fost indreptata dupa interventiile noastre.


Citeste si:


Opinii agro-politice
Fermierii pot sa-si pregateasca singuri o baza de angajati calificati, prin stagii de practica. Este o solutie care ar putea aduce anual īntre 5.000 si 10.000 de tineri īn campul muncii, spune Florin Constantin, fondator al firmei Agxecutive, care de-a lungul experientei sale īn firme de agribusiness a integrat destui studenti. Criza de forta de munca se resimte īn mai toate domeniile. Fermele nu sunt deloc o exceptie. Ba din contra, forta de munca este acum o preocupare mai presanta chiar decat pretul inputurilor sau al cerealelor, constata Florin Constantin. "Sunt fermieri care si-au chemat copiii care lucrau īn IT pentru ca nu avea cine sa conduca tractoarele si sa lucreze alaturi de ei. Iar unele firme de agribusiness se uita spre lucratori din Sri Lanka sau Vietnam pentru munci necalificate". Ne confruntam cu o lipsa a fortei de munca pentru ca ea a emigrat masiv īn ultimii ani. Cumva mirajul muncii īn Spania sau Italia s-a exercitat, iar noi nu am stiut sa īl contrabalansam cumva. Si la nivelul angajatilor cu studii superioare stam rau. 70-80% din absolventii de USAMV-uri nu raman īn agricultura. Se mai gandeste cineva ca o generatia de specialisti se pregateste sa iasa la pensie si mai bine de jumatate dintre fermeri se vor retrage īn cel mult 10 ani? Īn acest context, o solutie poate veni de la ferme si de la firmele de inputuri, propune Florin Constantin. Fiecare poate sa pregateasca liceeni si studenti, īn programe de stagiatura īn timpul vacantelor.