Dan MOTREANU, deputat PNL
Cred ca ne-am saturat toti sa ni se repete, de 20 de ani, ca terenurile agricole de la noi din tara sunt extrem de faramitate. Demult, autoritatile ar fi trebuit sa faca ceva, in primul rand prin legislatie, sa stimuleze comasarea. Cel mai normal, mi se pare mie, ar fi sa se acorde prime batranilor care cedeza ternurile lor in favoarea unor tineri care isi formeaza ferme si au nevoie de suprafete mai mari.
Nimic nou sub soare! Politicile referitoare la structurile agricole nu sunt noi, nici pentru Romania si nici pentru Europa... Mai ales in tarile din Vest, astfel de politici au fost aplicate inca din anii ?60. Planul Mansholta fost propus, in 1969, de Sicco Mansholt, comisar european pentru Agricultura si fost ministru al Agriculturii in Olanda. La acea vreme, lucrurile aratau si in comunitatea europeana similar cu ce se intampla in prezent in Romania. Adica 80% din exploatatiile agricole erau prea mici, populatia rurala activa era imbatranita, iar productia sub potential.
Politica Agricola Comuna a avut in vedere, de la inceputurile ei, exploatatiile agricole medii de tip familial, fara sa de-zavantajeze exploatatiile de tip industrial.
Politica aceasta s-a dovedit a fi una extrem de eficienta daca privim structura exploatatiilor agricole din tari precum Franta, Germania si Olanda. De exemplu, in Franta, la sfarsitul anului 2008, erau 326.000 exploatatii agricole (in 1988 erau 600.000) dintre care peste 50% cu dimensiunea situata intre 25-100 ha, 18% aveau o dimensiune intre 100-200 ha, iar 20% peste 200 ha. In Germania, suprafata medie a exploatatiilor agricole este de 25 ha, 75% dintre exploatatii fiind intre 10-50 ha, iar peste 100 ha sunt doar 9,18% (mai ales in Germania de est).
Si in Olanda numarul exploatatiilor a scazut de la peste 300.000 (cat era in anii ?70) pana la 75.000, cat sunt astazi. 80% au o suprafata intre 10 si 50 de hectare. Propunerile de reforma a PAC, expuse de comisarul pentru agricultura, Dacian Ciolos, au in vedere mai ales fermele familiale de tip european. Masurile de ecologizare, de ?inverzire? a agriculturii prin plati din bugetul UE tintesc catre asigurarea unor venituri echitabile pentru agricultori. Inclusiv, pentru cei care traiesc in zonele defavorizate natural.
Exploatatii numeroase lucrate de persoane in varsta
In Romania se gasesc cele mai multe exploatatii agricole din UE, peste 4 milioane, adica 30% din totalul fermelor din Uniune. Avem o puternica fragmentare a terenurilor. Se spune ca ar fi peste 40 milioane de parcele, ceea ce impiedica o buna exploatare si ridica probleme in aplicarea tehnologiilor performante. Din acest motiv, se obtin productii reduse cantitativ si calitativ.
O alta problema o reprezinta varsta celor care se ocupa de munca pamantului. Din totalul persoanelor ocupate in sectorul agricol, 35% au peste 55 de ani. Datele arata o pondere ridicata a persoanelor varstnice, cei mai multi cu posibilitati reduse de a realiza investitii in scopul largirii si dezvoltarii exploatatiei.
Istoria din ultimii 30 de ani a tarilor europene vestice ne-a dovedit ca, pentru a produce mai mult si mai calitativ, trebuie, in primul rand, stabilita dimensiunea optima a unei exploatatii agricole pentru fiecare zona, in paralel cu formarea si incurajarea unei noi generatii de agricultori.
In Romania, datele preliminarii din Recensamantul General Agricol 2010 ne spun ca suprafata agricola necultivata este de 2,2 milioane ha. Din pacate, nu se stie unde sunt, care este ponderea lor in fiecare judet, cate sunt terenuri periurbane, cate respecta doar anumite prevederi din Codul Bunelor Practici de Agricultura si Mediu? De asemenea, nu se stie care este structura proprietarilor care nu si-au cultivat pamantul. Cate sunt ale institutiilor statului, cate ale unora care au decedat sau care nu locuiesc la sat?
La fel, nu stim cati sunt pensionari sau persoane active, cati beneficiari sunt pentru schema de plata unica pe suprafata.
Formele de sprijin de pana acum au dat gres
De-a lungul timpului s-au incercat mai multe forme de sprijin, dar nici renta viagera si nici pensionarea anticipata sau stabilirea tinerilor in mediul rural nu au dat rezultatele scontate in comasarea terenurilor. Vina o poarta slaba mediatizare, prezentare si implementare a acestor masuri, dar si sumele mici, alocate pentru aceste ajutoare. Daca formele de sprijin de acest tip nu au dat roade, atunci o masura de tipul schimbului voluntar de parcele intre proprietari, care a functionat in mai multe tari, printre care si Ungaria, are cu atat mai putine sanse de reusita. Asta daca nu se schimba in mod semnificativ forma si marimea suprafetelor.
Astazi, un fermier nu prea poate sa-si formeze o mica ferma sau sa-si extinda proprietatea, pentru ca terenul din jurul sau nu are, de regula, rezolvata situatia proprietatii. Si atunci, cea mai potrivita masura ar fi, tinand cont si de experienta altor tari, o formula keynesiana prin care statul sa intervina, cel putin o perioada, pe piata funciara.
Interventia statului ar fi o investitie profitabila
Blocajul existent azi pe piata funciara poate fi evitat prin introducerea unui nou jucator pe piata. Ar putea fi vorba aici de un proprietar intermediar, care are capacitatea financiara si este interesat sa achizitioneze si sa distribuie terenurile sale fermierilor. Acesta ar putea fi un departament funciar al unei banci de stat (CEC, de exemplu). Impreuna cu institutiile guvernului, ar putea sa achizitioneze terenuri, sa le administreze temporar in vederea cadastrarii si comasarii in ferme (in functie de zona: la deal si munte parcelele comasate ar putea avea 5-25 ha; la campie, intre 25-150 ha). Apoi, sa le vanda (prin creditare pe termen lung si o perioada de gratie), sa le arendeze fermierilor activi sau ca start-up-uri, in baza unui plan de afaceri.
Intr-un astfel de program - interventie de stat, ca beneficiari ar trebui sa intre doar cei care au cunostiinte profesionale de specialitate (absolventi de cursuri de perfectionare, absolventi de licee agricole sau chiar scoli superioare de profil). Acest lucru ar fi in concordanta si cu viitoarea PAC, care-si propune ca succesiunea familiala sa nu mai fie cea mai importanta forma de reinnoire a populatiei active din agricultura.
In prima faza, ar trebui sa se cumpere terenurile necultivate din randul celor care nu primesc plata la hectar sau de la cei care nu mai locuiesc in mediul rural.
Un program de acest tip ar ajuta la:
- diminuarea suprafetei necultivate;
- rezolvarea transferului de terenuri dintre generatii (prin suportarea de catre stat a cheltuielilor de succesiune, intabulare si cadastrare);
- iesirea din agricultura a unui numar mare de lucratori agricoli care depind de productia de subzistenta.
Pentru a fi stimulati sa-si vanda terenul pe care il au in proprietate, cei care se retrag din agricultura pot sa primeasca, dupa un model care a functionat in Franta, contravaloarea productivitatii terenului pe care il vand;
Avantajele pe care le-ar obtine statul dupa o astfel de interventie pe piata funciara ar fi:
- formarea unui numar mare de ferme medii, deci a clasei de mijloc in mediul rural;
- trecerea de la o agricultura de subzistenta la una antreprenoriala;
- cresterea gradului de asociere si cooperare (prin posibilitatea ca, odata cu terenul, sa fie oferit tinerilor fermieri si un pachet cu utilaje agricole care sa deserveasca in comun mai multe asemenea ferme; sau, acestia sa fie coordonati pentru a se asocia in forme specializate pentru: aprovizionare de inputuri, depozitare sau prelucrare de produse si accesarea de instrumente financiare);
- cresterea fortei de munca fiscalizate si a gradului de impozitarea a veniturilor provenite din agricultura.
Nu este exclus ca aceasta propunere sa starneasca retineri, pentru ca statul ar trebui sa puna la dizpozitie, cel putin la inceput, o suma importanta. In general, finantistii nostri nu au privit mai departe de ziua de azi, nu au avut in vedere rolul de roata volanta pe care l-ar putea avea o investitie bine plasata in tinerii producatori agricultori.
Daca ne uitam insa la alte tari, vedem ca acest model economic a fost un succes, atat in ceea ce priveste recuperarea acestei investitii a statului, dar si in ceea ce priveste dezvoltarea unei noi agriculturi, mai dinamica si mai productiva. Pentru noi, acest model poate sa aiba o contributie importanta in redesenarea unor noi mentalitati in mediul rural si mai ales in dezvoltarea unei economii cu adevarat de piata.
