Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Gospodarirea pajistilor in Elvetia XII

dr. ing. Teodor MARUSCA,
director general al ICD Pajisti - Brasov



Casele de seminte
Elvetia nu este o tara producatoare de seminte de plante furajere de pajisti. Semintele necesare infiintarii pajistilor semanate sunt importate din alte tari, exceptie partiala facand trifoiul rosu. In aceasta situatie, casele de seminte care fac importul, joaca un rol important in ameliorarea pajistilor intrucat ele sunt acelea care ofera materialul de semanat.

In cele prezentate mai inainte, s-a vazut rolul acestora in formarea amestecurilor furajere si necesitatea de a se controla si dirija pe baza de lege, aceasta latura foarte importanta a ameliorarii pajistilor. Desigur nu se poate afirma ca aparitia amestecurilor standard, interventia si controlul statiunilor federale de cercetari, a rezolvat definitiv problema. Dorinta de castig a firmelor importatoare le impinge la achizitionarea de samanta de slaba calitate si vinderea ei sub diferite denumiri comerciale.

Cu toate acestea, in general, nu poate fi subapreciat rolul pozitiv pe care casele de seminte il joaca in acest proces. In lupta pentru atragerea cumparatorilor, ele sunt mereu preocupate de gasirea unor noi amestecuri care sa dea satisfactie mai mare decat cele existente in cultura. In acest scop casele de seminte prin specialistii lor, sunt la curent cu tot ceea ce ridica practica si cercetarea stiintifica in acest domeniu.

Cauzele care faciliteaza aparitia de noi amestecuri alaturi de cele standard sunt multiple. Intre cele mai importante din ele se inscriu rezultatele anuale publicate de statiunile de cercetari. Sectiile de producerea furajelor din statiunile federale de cercetari au inscrise in planul tematic, studierea noilor soiuri de graminee si leguminoase de pajisti. Casele de seminte urmaresc cu foarte mult interes rezultatele acestor studii pentru ca pe baza lor sa importe soiurile care au dovedit cea mai buna comportare.

Cand se pune in vanzare un soi care este recomandat in publicatiile stiintifice, reclama comerciala face un punct forte din acest fapt. Din cauza concurentei, fiecare casa de seminte doreste sa intre in posesia rezultatelor experimentale cat mai repede posibil. Am avut ocazia sa vedem in campurile experimentale ale statiunii federale, reprezentantii unor case de seminte cerand informatii asupra comportarii soiurilor din experiente.

Informatiile stiintifice sunt completate si prin documentare asupra amestecurilor folosite in strainatate, relatii mai stranse in acest sens tinandu-se cu Franta si Germania. Unele case fac chiar experimentari cu diferite amestecuri.

Pe langa cele de mai sus, la diversificarea amestecurilor contribuie si practica fermierilor. Bazati pe rezultatele si observatiile facute in gospodariile lor, ei cer anumite amestecuri a caror comportari le sunt deja cunoscute.

Acesti factori si altii de natura comerciala cum ar fi oferta de seminte din strainatate, fac ca impreuna cu amestecurile standard, casele de seminte sa puna in vanzare un numar ridicat de alte amestecuri.
In cele ce urmeaza, redam cateva amestecuri ale unor case de seminte:
- Tipul mijlociu: 200 g/ar raigras englez Barwestra; 100 g/ar golomat Baraula; 30 g/ar trifoi alb Ladino;
- Tipul tarziu: 200 g/ar raigras englez Barwestra; 100 g/ar timoftica Odenwald; 30 g/ar trifoi alb Ladino.
Casa de seminte Schweizer desface alaturi de 6 amestecuri standard si 9 amestecuri proprii. Unul din cele mai raspandite amestecuri proprii este "Tetra 7.3. Schweizer", compus din doua soiuri de trifoi alb, doua soiuri de raigras englez, un soi de raigras italian si un soi de golomat. Pajistile formate cu acest amestec au o durata de 2-5 ani si se preteaza atat la cosit cat si la pasunat.

Casa de seminte Gloor din Lausanne vinde alaturi de amestecurile standard, amestecuri formate in primul rand in functie de modul de exploatare a pajistii, care poarta diferite denumiri comerciale ca exemplu: Pasune verde, Coasa bogata, Siloz, Selectionat 6.6 s.a..

In acelasi timp, Casa de seminte mentine pe piata cateva amestecuri mai vechi, cerute de fermieri.


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."