Profitul agricol nr 27
12 iulie 2017
Gospodarirea pajistilor in Elvetia XIII

dr. ing. Teodor MARUSCA,
director general al ICD Pajisti - Brasov




Folosirea mixta a pajistilor
Iarba de pe pajisti este utilizata in principal sub doua forme: fie ca se pasuneaza direct, fie ca este recoltata de om si administrata animalelor ca nutret verde, nutret murat, fan, faina de fan etc.

Suprafetele de pajisti din prima categorie sunt cunoscute sub denumirea de pasuni, iar cele de a doua categorie sub denumirea generala de fanete, fiindca iarba recoltata se conserva indeosebi sub forma de fan. Traditional, din pajistile permanente, anumite suprafete au fost delimitate ca pasuni, iar altele ca fanete.

Bineinteles ca au fost oprite pentru faneata pajistile cele mai bune, situate pe terenuri mai accesibile, mai netede, din apropierea centrelor gospodaresti, in timp ce pajistile mai putin productive, situate pe terenuri mai accidentate, inclusiv alpajele, au fost lasate pentru pasune.

Atentie deosebita s-a acordat fanetelor in ceea ce priveste intretinerea, fertilizarea si exploatarea lor. Pasunile, in general vorbind, s-au bucurat de mai putina atentie, nu datorita importantei lor mai mici, ci extinderii mai mari si accesibilitatii mai reduse.
Pe de o parte, aceasta situatie a fost normala, fanetele bucurandu-se de atentie sporita pentru ca ele trebuiau sa asigure necesarul de furaje, uneori pentru mai bine de jumatate din an. Pe de alta parte, insa, exploatarea pajistilor exclusiv in regim de faneata sau de pasune a determinat unele efecte negative in ceea ce priveste evolutia covorului vegetal si inclusiv a productivitatii lor.

Pasunatul a dus la dezvoltarea cu precadere a unor specii de ierburi de talie joasa, mai putin productive si la inmultirea buruienilor specifice de pasune, fie ca le-au convenit calcatul animalelor, fie ca au fost ocolite de acestea avand posibilitatea sa fructifice si sa se raspandeasca progresiv.

Cositul repetat an de an a determinat inmultirea speciilor de plante de talie inalta si a buruienilor specifice insotitoare, indeosebi a umbeliferelor. La acesta a mai contribuit si fertilizarea unilaterala cu gunoi si urina. Aceasta conceptie privind folosirea pajistilor naturale s-a extins ulterior si asupra pajistilor semanate. La alcatuirea amestecurilor, unul din criteriile de alegere a speciilor era destinatia sau modul de folosire a pajistilor.
In acest fel s-a procedat si la standardizarea amestecurilor. Un amestec standard de pasune trebuie sa cuprinda un numar mai mare de specii de graminee si leguminoase mai rezistente la pasunat, cu longevitate mai mare, specii in general de talie joasa sau mijlocie, pe cand un amestec de faneata trebuia sa fie alcatuit din specii de talie inalta, mai productive si mai putine la numar. Dar si la pajistile temporare s-au manifestat dezavantajele modului unilateral de folosire.

Evolutia conceptiei privitoare la utilizarea pajistilor, a dus la aparitia folosirii mixte a pajistilor
In acceptia acestei teorii pentru mentinerea unui echilibru intre specii a unei stari culturale bune si a unei productivitati ridicate, pajistile trebuie exploatate prin rotatie, si in regim de pasune si in regim de faneata, atat de la un an la altul, cat si in cadrul aceluiasi an. Mai mult, aceasta teorie presupune folosirea pajistilor alternativ cu specii si categorii diferite de animale. Intrucat modul de pasunat al acestora si preferintele lor sunt diferite, se intregeste si mai mult dezvoltarea armonioasa a covorului vegetal, evitandu-se dezvoltarea buruienilor specifice.

Deoarece in Elvetia efectivele de ovine sunt reduse, iar cabalinele prin specificul lor folosesc mai rar iarba prin pasunat, ne vom referi mai mult la aspectul folosirii mixte a pajistilor prin coasa si pasunat cu bovinele.
Metoda aceasta nu poate fi de aplicabilitate generala. Nu poate fi vorba de pajistile de mare altitudine care se vor folosi pe mai departe pentru pasunatul oilor sau a tineretului bovin, ci despre acele pajisti, precis delimitate, cu accesibilitate buna si care permit mecanizarea unor lucrari macar partial.
Insasi ideea de pasunat rational, in acceptia ei moderna, implica folosirea mixta a pajistii.

Pasunatul rational presupune impartirea pasunii in mai multe tarlale si folosirea lor prin rotatie, astfel ca animalele sa aiba la dispozitie masa verde in tot timpul verii. In acelasi timp, ierburile se pot reface in conditii optime.
De fapt, asa ar trebui sa se petreaca lucrurile in mod ideal. In realitate insa, iarba se reface cu viteze diferite in cursul perioadei de vegetatie. Primavara, viteza de crestere si de refacere a ierbii fiind foarte ridicata, la primul ciclu de pasunat, uneori si la al doilea, se realizeaza un excedent de masa verde, in timp ce, catre toamna, viteza de refacere scade tot mai mult si se inregistreaza un deficit de furaj.

A uniformiza productia de iarba pe parcursul perioadei de vegetatie este practic imposibil, dar se poate esalona prin doua mijloace: administrarea de cantitati diferite de ingrasaminte cu azot pe diferitele tarlale ale pasunii iar in cazul pajistilor temporare si prin insamantarea de soiuri de graminee cu precocitati diferite.
Folosind chiar si aceste metode la primul ciclu de pasunat tot se inregistreaza un surplus de furaj. Pe ultimele tarlale din cadrul rotatiei, iarba devine prea inalta, calitatea ei scade, animalele n-o mai consuma cu placere, se face risipa.
Pentru a evita aceste situatii, se fac calcule bazate pe dinamica cresterii ierbii in zona respectiva si se recolteaza pentru fan sau siloz cateva tarlale. De exemplu, daca o pasune este impartita in 11 tarlale, timpul de folosire a unei tarlale fiind de 4 zile si perioada de refacere a ierbii in mai-iunie de 25-30 zile, se face urmatorul calcul:
- (11-1)* tarlale x 4 zile = 40 zile - durata unui ciclu;
- 40 zile - 28 zile (perioada de refacere) = 12 zile;
- 12 zile : 4 zile (perioada de folosire a unei parcele) = 3.
Asadar, la sfarsitul primului ciclu, din cele 11 tarlale, 3 pot si trebuie sa fie cosite la date diferite, in asa fel ca atunci cand animalele ajung sa pasuneze tarlaua a 8-a, tarlalele 9,10 si 11 sa fie refacute si sa poata fi pasunate de animale. Procedand astfel, pe de o parte se asigura animalelor iarba verde de buna calitate, iar pe de alta parte se pot stoca anumite cantitati de furaje pentru perioadele mai secetoase ale verii, cand iarba creste si se reface mai greu.

Cositul unor tarlale la primul ciclu de folosire nu se face ca scop in sine pentru obtinerea fanului sau silozului, ci mai mult pentru a regla cresterea ierbii, pentru a inlatura risipa si a asigura animalelor o iarba de calitate corespunzatoare in tot cursul perioadei de pasunat. Intr-o gospodarie cu specific zootehnic, se rezerva si o anumita suprafata de pajiste pentru producerea fanului. Fanetele se recolteaza la momentul optim cand inspica gramineele, obtinandu-se o cantitate satisfacatoare de furaj si cu un continut de proteina acceptabil.

Atat suprafata de pajiste destinata special pentru pasunat, cat si otava de pe fanete se pasuneaza proportionat in cadrul tarlalelor, cu gard electric. De altfel, in Elvetia, pe cea mai mica suprafata care se pasuneaza cu animale, se pot observa picheti cu izolatori si un fir electric. Animalele sunt atat de obisnuite cu gardul electric incat nu incearca nici o tentativa de fortare a imprejmuirii, fie ea si dintr-o simpla sfoara.

Revenind la problema in discutie, se poate spune ca in cursul aceluiasi an, unele tarlale de pasunat sunt cosite, in timp ce fanetele sunt pasunate dupa ce se ia o coasa pentru fan. In anul urmator, se are in vedere pe cat posibil sa se schimbe modul de folosinta al pajistii, in sensul ca tarlalele pasunate in anul precedent sa fie cosite, iar cele cosite sa fie pasunate. Daca aceasta rotatie nu se poate face in fiecare an, atunci, dupa imprejurari, tarlalele pasunate se lasa pentru coasa o data la 2-3 ani. Urmand aceasta noua teorie a folosirii mixte a pajistilor, la alcatuirea amestecurilor pentru infiintarea pajistilor temporare nu se mai face acea distinctie intre specii de pasune si specii de faneata. De altfel, asa numitele specii "de pasune", cum ar fi Festuca rubra, Agrostis capillaris, Poa pratensis, am vazut ca se folosesc tot mai putin la alcatuirea amestecurilor fiind si slab productive si slab concurente fata de celelalte specii mai valoroase.
In ultimul timp, atentia cercetatorilor din Europa s-a oprit asupra catorva specii de graminee foarte productive cum sunt: Dactylis glomerata, Festuca pratensis, Festuca arundinacea, Lolium perenne, Phleum pratense, din care s-au selectionat o multime de soiuri cu insusiri diferite.

Pentru speciile si soiurile de graminee de pajisti, pe langa insusirile de productivitate si rezistenta la boli, ceea ce conteaza in mod deosebit este precocitatea. Pentru a permite o exploatare cat mai supla a unei pajisti, diferitele tarlale se insamanteaza cu amestecuri simple de graminee si leguminoase, dar cu precocitati diferite. In acest fel, in sistemul pasunatului prin rotatie, fiecare parcela poate fi folosita intr-un interval de timp optim, adica de la atingerea stadiului de 10 cm pana ce plantele au 35-40 cm.

In cazul acestor pajisti, exploatarea mixta a lor prin coasa si prin pasunat este cu atat mai mult posibila, deoarece speciile enumerate mai sus se preteaza bine si la pasunat si dau productii bune si in regim de faneata.

Delimitarea tarlalelor pe pajiste se face atat cu ajutorul gardurilor fixe cat si cu ajutorul gardurilor electrice
Gardurile fixe se construiesc numai din sarma lisa, fara a se folosi sarma ghimpata. Operatia de plantare a stalpilor se executa mecanizat cu o masina-burghiu purtata pe tractor, cu ajutorul careia se pot executa cateva sute de gropi pe zi.

Instalatiile de gard electric sunt foarte solicitate de crescatorii de animale, folosirea lor fiind economica. Se gasesc in comert picheti de lemn sau metalici cu izolatori pentru gard electric cu unul sau doua fire, cat si diverse tipuri de aparate de produs impulsuri electrice.

Aceste aparate pot fi bransate direct la reteaua electrica sau pot functiona in locuri izolate pe baza de baterii. Exploatarea lor este deosebit de usoara. Un aparat cu baterii uscate poate functiona timp de 4-5 luni fara schimbarea bateriilor, deci practic intreg sezonul de pasunat.


Citeste si: