Profitul agricol nr 27
12 iulie 2017
Gospodarirea pajistilor in Elvetia XIX

dr. ing. Teodor MARUSCA,
director general al ICD Pajisti - Brasov



Statii - pilot pastorale

Pentru a se imprima culturilor furajere un ritm inalt de dezvoltare, in zonele favorabile culturii furajelor s-a infiintat o retea de statii - pilot, unde se experimenteaza cele mai moderne tehnologii pentru sporirea productiei de furaje si de folosire rationala a acestora.
Organizarea statiilor pilot s-a facut printr-o colaborare stransa intre statiunile de cercetari agricole, serviciile de popularizare si ADCF (Asociatia de Dezvoltare a Culturilor Agricole). Adesea, la aceasta activitate participa si scolile de agricultura.
Tipuri de statii pilot. Expertientele primilor ani permit a trage concluzii in ceea ce priveste scopul ce trebuie atins si metodele de lucru ce trebuie aplicate intr-o statie pilot.
Dupa necesitate, o astfel de exploatare poate servi la experimentare si demonstrare sau numai la demonstrare. Pentru a schematiza se poate face distinctia intre:
a. statia - pilot experimentala;
b. statia - pilot demonstrativa.
In zona muntilor inalti cu activitate sezoniera, ele sunt numite alpaje - pilot.
Statia pilot experimentala completeaza documentarea obtinuta in domeniile de cercetare ale statiunilor cu rezultate obtinute in conditii diferite impreuna cu experiente adaptate mai bine la practica agricola intr-o regiune data.
O statie pilot, si in particular, o statie - pilot experimentala are urmatoarele scopuri principale:
1. Largirea bazei experimentale a Statiunilor de cercetari, aprofundand unele probleme prin studii in stransa legatura cu practica si creand o punte de legatura eficace intre cercetare si agricultori.
2. Punerea la dispozitia indrumatorilor in exploatarea agricola a unei surse de documentare cu atat mai importanta cu cat informatiile sunt inregistrate in raionul lor de activitate.
3. Demonstrarea practica a noilor metode sau tehnologii pentru ca fermierii, foarte adesea legati de traditie, sa aiba exemple palpabile si sa se familiarizeze cu ideile noi.
Evident ca intr-o statie - pilot experimentala nu se ocupa nimeni de alte probleme decat de cele care intereseaza direct pe agricultori. Experientele organizate in colaborare cu un agricultor mai inaintat, in conditiile unei exploatari taranesti, permit ca rezultatele experimentale sa fie difuzate mai repede si mai eficace.
In sfarsit, experientele intr-o statie - pilot permit a se obtine o contributie a fermierilor insisi la cercetarea agronomica, pentru ca proprietarul acestuia efectueaza mici lucrari zilnice si noteaza observatii foarte importante pentru obtinerea datelor experimentale.
In afara rezultatelor precise, exprimate prin cifre, fiecare experienta in statiile - pilot constituie o demonstratie vie, prima conditie de indeplinit pentru introducerea unei tehnici agricole in practica.
Statiile - pilot experimentale sunt considerate ca un fel de prototip unde statiunile de cercetari in colaborare cu serviciile cantonale pun la punct tehnologii de productie, valabile pentru o regiune data. Ele reprezinta o baza pentru crearea statiilor - pilot demonstrative, care nu sunt altceva decat gospodarii a caror productie agricola este modificata in functie de rezultatele obtinute la statia - pilot experimentala.
Statia - pilot demonstrativa nu este plina de tarusi, de parcele experimentale si de instalatii provizorii ce servesc pentru cercetare. Ea este un tip definitiv de exploatare rationala si intensiva.
Proprietarii statiilor - pilot demonstrative sunt alesi chiar din randurile gruparilor de popularizare, dintre membrii Asociatiei pentru dezvoltarea culturilor furajere (ADCF). Respectivul fermier nu are ce pierde, bucurandu-se de consultari agronomice cu intaietate si beneficiind primul la avantajele noutatii tehnice etc.

Principii de alegere a unei statii - pilot
Succesul activitatii dintr-o statie - pilot depinde intr-o mare masura de alegerea exploatarii: aceasta trebuie sa fie adaptata perfect la acest gen de activitate. Se tine cont de structura domeniului insusi variabila de la un canton la altul, de la o regiune la alta. Nu este deci posibil sa se fixeze norme rigide. Ar fi gresit sa se angajeze studii dintr-o gospodarie a carei exploatare corecta este practic imposibila sau care nu poate da un venit suficient pentru existenta proprietarului.

Programul de lucru in statia - pilot
Sistemul de exploatare este adaptat conditiilor naturale ale tarii. Studii prealabile au permis sa se determine problemele particulare ale regiunii prin analiza exploatarilor, ancheta detaliata asupra pajistilor, vizitarea culturilor etc. Acestea au dat un tablou complet al situatiei productiei agricole si au permis stabilirea unui program de lucru.
Specialistii considera ca nu e intotdeauna indispensabil de a ingloba in acelasi timp in acest program toate ramurile exploatarii. Se concentreaza eforturile asupra sectoarelor principale, care necesita ameliorare imediata.
Agricultura elvetiana este caracterizata prin variatii mari intre regiuni. Fiecare din zonele tipice este studiata pentru a dispune de documentatie suficienta pentru a sfatui agricultorii in munca lor.
Ar fi prea mult sa enumeram toate problemele care ar trebui rezolvate cu prioritate, dar este necesar a aminti cateva:
- folosirea pasunilor din Jura, mai ales a celor comunale, amenajarea lor si stabilirea statutului de exploatare. Aplicarea unui pasunat in rotatie, pentru perioada de vara cu tineretul bovin;
- folosirea gunoiului de grajd si a urinei pe pasunile din Jura;
- introducerea pasunatului in rotatia culturilor din Platoul elvetian;
- folosirea soiurilor selectionate de ierburi pentru cosit si pentru pasunat in zona culturilor de camp;
- ameliorarea pajistilor in zona Prealpi;
- exploatarea rationala a alpajelor;
- producerea de furaje in zonele uscate din Valais; introducerea de culturi duble; influenta irigatiei asupra productivitatii pajistilor.
La stabilirea statiilor - pilot se tine cont de disponibilitati, considerand ca este preferabil a organiza una sau doua exploatari fara lacune, decat a se dispersa pe numeroase domenii fara a putea executa complet toate lucrarile care se cer.
Un plan de lucru detaliat este stabilit in intelegere cu proprietarul pe suprafata caruia se desfasoara demonstratia. Daca agronomul are posibilitatea de a obtine rezultate bune care vor fi difuzate in continuare intr-un cerc mai mult sau mai putin larg de agricultori, proprietarul insusi este primul care poate profita direct de experientele efectuate pe domeniul sau. Proprietarul se angajeaza sa ia anumite note cu privire la exploatarea sa, de obicei pe formulare dinainte tipizate, in care inregistreaza date primare cu privire la:
- productia zilnica de lapte;
- consumul suplimentar de furaje la grajd, in afara celui obtinut din experientele de pasunat;
- rotatia pasunatului;
- executia lucrarilor pentru intretinerea experientelor etc.
Experimentatorul este obligat, in general, sa execute lucrari de baza cum sunt: semanatul si recoltarea experientelor, analizele botanice, analizele de sol, analizele chimice la furaje, calculele si interpretarea rezultatelor experimentale.
La inceputul acestor lucrari se stabileste o indemnizatie pentru lucrarile suplimentare efectuate de proprietar, cat si o garantie materiala in cazul in care s-ar produce unele pierderi provocate de experimentare.
Statia - pilot este urmarita indeaproape de un personal tehnic, specializat, mai ales in primii ani de activitate, pentru a se crea o atmosfera de incredere reciproca intre proprietar si agronom.
Primele statii - pilot au fost situate in zona de munte, cu un program axat pe productia furajera. In cadrul acestor statii nu s-a studiat numai productia furajera, dar si alte aspecte cum sunt:
Stabilirea unei linii de demarcatie intre padure si terenurile agricole, cedand padurii mai ales terenurile care nu merita sa fie cultivate, in sensul propriu al cuvantului.
Stabilirea suprafetelor arabile in functie de conditiile naturale ale terenului, de echipamentul mecanic al gospodariei disponibilul de brate de munca etc.
Exploatarea rationala a pajistilor, introducerea pasunatului prin rotatie, folosirea alternativa (faneata si pasune) etc.
In concluzie, statiile - pilot constituie ultima veriga care leaga cercetarea agronomica pura si stiinta aplicata de agricultura practica. Ele dau ocazia de a se stabili contacte fructuoase intre cercetatori, de a-si adapta mai bine programul nevoilor imediate ale practicii si, totodata, dau posibilitatea indrumatorilor de a fi mai concret informati asupra progreselor realizate de cercetare.


Citeste si: