Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Deportarile din agricultura pre-capitalista

Daca, odata cu evenimentele din '89, natia a incercat sa se smuceasca din zona dictaturii comuniste, statul, incropit din ce aveam pe acasa, s-a opus puternic transformarii. Nici macar Silviu Brucan, bun cunoscator in d'ale comunismului, nu a reusit sa aprecieze perioada in care democratia si economia României ar fi putut depasi punctul reversibilitatii. Desi s-ar putea cita câteva exemple pozitive, puterea judecatoreasca a reprezentat temelia pe care s-a bazat sistemul in speranta nemuririi. O inventariere a celor de la vârf va evidentia destule personaje puternic ancorate in metehnele trecutului. Spre deosebire de socialism, acum nu se actioneaza dezinteresat. C'asa-i in capitalism, totul se plateste. Câte marionete ale fostei securitati nu sunt la vârful piramidei decizionale? Câti din baronii de azi nu sunt urmasii "de drept" ai mai marilor din trecut?
Se spune ca un presedinte a generat sistemul, altul a fost invins de sistem, iar actualul se bate, inca cu sanse, sa-l rapuna.


Ceea ce se vede dupa 22 de ani este o lupta primitiva pentru putere, dezinteresul pentru a contura legislativ granitele statului de drept si mai ales lipsa de respect fata de institutii si lege. Toate acestea in dispret pentru natia careia i se restrânge tot mai mult perspectiva unei dezvoltari viitoare. Din ce in ce mai multi români apreciaza ca nedreptatile de acum le-au depasit cu mult pe cele din comunism. Partidele nu au nici un fel de principii doctrinare. Combinatiile politice au epuizat toate posibilitatile. Normalitatea in România inseamna vrajba, factori certificati ai neperformantei si ai risipei. Inclusiv a celor umane. Cu toate ca s-a acceptat necesitatea existentei unor nuclee de functionari publici in toate institutiile statului, la schimbarea combinatiilor de guvernare, urmeaza de fiecare data un tambalau. Functionari publici ajunsi prin concursuri aranjate sunt trântiti la pamânt prin aceleasi metode. In mandatul actualului Parlament, având in vedere combinatiile politice, ar fi trebuit sa avem patru rânduri de schimbari. De la prefect la directorul de scoala. Evident, si la deconcentratele agriculturii. Aici, pierderea functiei te transforma instantaneu in... somer! Daca nu ai aranjamente! Aparitia unui inceput in aplicarea corecta si mai ales loiala fata de breasla a legii functionarului public (Legea nr. 188/1999) amâna momentul de la care s-ar putea spune ca am intrat in normalitate. In conditiile pseudo-democratiei de la noi, oferirea unor alternative celor constrânsi sa renunte la post ar fi putut insemna o solutie.

Era de asteptat macar o evaluare a activitatii deconcentratelor, care sa dea macar o farâma de credibilitate schimbarilor. Formarea unui corp de specialisti care sa dobândeasca abilitati in gestionarea unor functii publice reprezinta un deziderat prea mare pentru viitor? Metodele practicate pentru a scapa de cei din garda veche, pe masura ce evoluam "pe drumul democratiei", sunt parca din ce in ce mai primitive. Am vazut ca la agricultura se practica deportarile. Deportarea (dex: a trimite pe cineva intr-o regiune indepartata ca masura represiva) cred ca este termenul potrivit pentru procedurile de schimbare a directorilor directiilor agricole. Fara judecata, fara alta vina in afara apartenentei la alt partid. Combinatiile prin care sunt schimbati directorii agriculturii din Bihor cu cei din Bistrita-Nasaud, Galati cu Mures, Gorj cu Galati, Tulcea cu Buzau, Sibiu cu Tulcea etc, doar-doar vor renunta la post, denota o lipsa de maturitate cronica. Vor urma tensiuni inutile ce vor amplifica haosul si disfunctionalitatile din aceasta toamna.
Si Ovidius a fost deportat la Tomis fara judecata. Nivelul democratiei romane de atunci pare a fi cam la nivelul de azi al democratiei noastre pre-capitaliste.

Alexandru LAPUSAN


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!