Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
De ce nu se vand utilajele second-hand?

Autoturismele la mana a doua dinamizeaza piata. Cine nu are suficienti bani pentru o masina noua, se uita prin targ sau prin Germania dupa una veche.
De ce nu se intampla asa si cu masinile agricole? In vest, exista o piata inforitoare a masinilor agricole second-hand. La noi - nu! De ce?
Pragmatic, echipamentele la mana a doua, uzate, ar fi trebuit fi privite ca o solutie de micii fermieri. Dar nu se intampla asa. Din contra. Utilajele sunt folosite pana nu mai sunt bune de nimic, iar cand nu mai pot fi reparate, iau calea centrelor de fier vechi. Nimeni nu se incumeta sa le vanda, cum nimeni nu vrea sa le mai cumpere.
La fel s-a intamplat de curand la o licitatie de utilaje, anuntata inclusiv de revista noastra. SC Agrostart din Adunatii Copaceni, judetul Giurgiu, si-a anuntat lichidarea stocului de masini agricole. Nu erau foarte multe. Semanatori, remorci, plug, grape cu discuri, cultivator. Cam ce le-a trebuit oamenilor sa lucreze in ferme de vreo 200 de hectare.
Dupa zece ani de incercari, proprietarii au decis sa lase balta o afacere in agricultura. Nu reuseau sa ajunga la performanta marilor ferme care ii inconjurau.
Cand spun licitatie, nu pot sa nu ma gandesc la acele spectacole de vanzari in viteza organizate in Vest, unde totul se desfasoara in segmente de secunde. La licitatiile romanesti este o atmosfera opusa.
La Adunatii Copaceni isi anuntasera prezenta doi sau trei cumparatori, dar nu a aparut niciunul. Stefan Iordache, cel care supervizeaza vanzarea bunurilor ne-a spus:
“Presupun ca vor veni la a doua strigare, pe 22 decembrie. Unii spera ca atunci pretul va fi mai mic. Dar puteau sa le ia cu un pret bun si acum. Suntem oameni, negociem, nu avem preturi fixe, ca la hipermarket.”
Tractoarele, 4 la numar, le-a vandut acum cateva zile unui cumparator egiptean. “Il stim de cativa ani, de cand bate fermele in cautarea vechiturilor. Cumpara tractoarele, le duce in Egipt, le repara, le reconditioneaza si le vinde. Micii fermieri egipteni vor sa cumpere un tractor ieftin, cum este UTB-ul.”
Dupa vorba, pare convins ca nici in 22 decembrie nu va avea mai multi participanti. Spera ca poate le va vinde in primavara, cand va organiza o noua intalnire. Daca nu, le va da la fier vechi.
“Vindem utilajele necesare unei ferme de 100 - 200 de hectare. Nu mai mult. Pot fi o buna dotare tehnica pentru un fermier tanar, la inceput de drum. Apoi, cu timpul, cand are bani, poate sa-si ia altele mai bune, poate si noi.” Despre faptul ca piata romaneasca de utilaje uzate nu este una activa, s-a convins si Edmund Marton, reprezentantul Bay-Wa:
“Noi am mizat pe vanzari bune in Europa de Est dar, de fapt, cel mai mult vindem tot in fermele din Germania. Cand am venit in Romania, aveam mari asteptari, dar incet le-am redus la o imagine mai realista. Aici, fermele mici sunt prea mici, iar cele mari, mult prea mari pentru a fi interesate de second hand.”

ANDREI OSTROVEANU

Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."