Nici chiar dupa terminarea circului cu Oltchimul si dublarea cotei de piata a lui DD, politicienii nu ne lasa o clipa de liniste. Vor sa ne acomodam în vederea "sangeroaselor" batalii din campania electorala (cand va fi care pe care!) apeland la unul dintre putinele mecanisme constitutionale de confruntare politica: motiunea. Camera Deputatilor sau Senatul poate adopta o motiune simpla prin care sa-si exprime pozitia cu privire la o problema de politica interna sau externa.
Procedura dezbaterii acestora ofera opozitiei posibilitatea sanctionarii executivului. Dezbaterea motiunilor trebuie sa scoata în evidenta diferentele dintre blocurile politice adverse, dar si solutii alternative la politicile guvernamentale. Opozitia parlamentara care vine cu solutii este considerata opozitie constructiva. Ceea ce nu prea a fost cazul la noi.
Urmeaza toamna motiunilor. Este perceputa o lipsa suspecta de interes din partea presei. Motiunea pe (probleme de) învatamant nu a ocupat în dezbaterea publica mai mult spatiu ca un meci mediocru de fotbal. Sa vedem care va fi rezultatul (în idei si masuri al) motiunii pe agricultura, care se va dezbate în aceasta saptamana. Titlul motiunii, Daunatorii USL distrug agricultura, se fundamenteaza pe cateva gafe sau lipsa de initiativa si reactie politica a actualei administratii.
Motiunea este scrisa decent si în afara atentionarii ministrului (Ala micu?) ca lipsa de performanta în aceasta temporara functie îi poate obstructiona evolutia politica (din informatiile noastre, presedinte al Camerei Deputatilor), nu ar fi nimic de imputat autorilor. Structurata pe zece teme preluate din programul prezentat de ministrul agriculturii la investire, documentul se refera la: sustinerea irigatiilor, programe europene, sustinerea producatorilor (bunastare animale, acoperire pierderi seceta, crestere subventie/ha etc), reforma institutionala etc, etc.
Voi încerca cateva comentarii fata de unele din acestea.
USL, ignorand sfaturile lui Ion Iliescu de a se feri de guvernare pana la alegerile din iarna, a intrat la guvernare fara un program pe termen scurt. Efectele au fost imediate. Primul esec l-a reprezentat neimplicarea în campania de valorificare a paioaselor. Au lipsit si masurile de restrangere a actiunilor mafiei cerealelor, masuri care ar fi fost percepute benefic de catre agricultori.
Deocamdata, în cele 37,19% (grad de absorbtie a fondurilor structurale - mai 2012) si în înregistrarile de pe urmatoarele 3-4 luni, rolul actualului minister este nesemnificativ (însa consistent financiar). Atitudinea fata de nevoile agricultorilor loviti de seceta mi s-a parut paralela (nici un punct de intersectie) cu situatia. Sa raspunzi la nevoile urgente de acum cu programe ce vor fi eventual finalizate peste 10 ani este, în cel mai bun caz, o gluma proasta. Este ca la un accident, cand în loc sa acorzi accidentatului primul ajutor îi explici ce spitale se vor construi peste zece ani!
Dezorientarea în implementarea Legii Camerelor Agricole (lege votata de actuala majoritate politica), culminand cu deportarile din agricultura si brambureala din structurile centrale ale institutiei (si a unora pendinte), amplifica gafele formidabile pentru care, în tari democratice, ar cadea guverne.
Gradul de seriozitate diminuat al autoritatii agricole, din cauza afirmatiilor mult prea schimbatoare, nefundamentate pe capabilitati guvernamentale, au generat neîncredere în randul agricultorilor! Zvonul (fundamentat pe exemple) ca actuala administratie agricola doreste (si are mana libera) sa transforme agricultura într-o feuda a PC-ului mi se pare o boacana de proportii. Tacit este încurajata actuala directie si lipsa de consistenta a masurilor agricole. Scopul este evident - coborarea cotei USL sub 50% la alegerile din noiembrie.
Este un atac direct la adresa PC, cu efect colateral devastator.
Alexandru LAPUSAN
